Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru elocvent

elocente ai vz elocvent
elocint, ~─â a vz elocvent
elocinte ain vz elocvent
elocuent, ~─â a vz elocvent
elocuint, ~─â a vz elocvent
elocvent, ~─â [At: IORGOVICI, O. VII/7 / V: ~cente, ~cint, ~cinte, ~cue~ (S ╚Öi: ~oque~), ~cuint / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr ├ęloquent, it eloquente, lat eloquens, -tis] 1-2 smf, a (Persoan─â) care are darul de a expune frumos ╚Öi conving─âtor. 3 a (D. privire, mimic─â etc.) Care exprim─â cu claritate ceva. 4-5 av, a (D. manifest─âri, ac╚Ťiuni ale oamenilor) (├Än mod) expresiv ╚Öi conving─âtor. 6 a (D. crea╚Ťii artistice) Care exprim─â cu claritate un anumit mesaj. corectat─â
ELOCV├ëNT, -─é, elocven╚Ťi, -te, adj. Care are darul de a expune frumos ╚Öi conving─âtor. ÔÖŽ (Adesea adverbial) Plin de ├«n╚Ťeles; gr─âitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. ÔÇô Din fr. ├ęloquent, lat. eloquens, -ntis.[1]
ELOCV├ëNT, -─é, elocven╚Ťi, -te, adj. Care are darul de a expune frumos ╚Öi conving─âtor. ÔÖŽ (Adesea adverbial) Plin de ├«n╚Ťeles; gr─âitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. ÔÇô Din fr. ├ęloquent, lat. eloquens, -ntis.
ELOC├ŹNTE adj. invar. (├Änvechit) Elocvent. Stenografia... nu ne-a transmis elocintele cuvinte rostite de d├«nsul ├«n Ob╚Öteasca Adunare. GHICA, S. 633.
ELOCV├ëNT, -─é, elocven╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care are darul de a expune, de a prezenta un subiect ├«n chip frumos ╚Öi conving─âtor. Orator elocvent. ÔŚŐ Irena refuz─â s─â priveasc─â tabloul pe care i-l apropia de privire aceast─â fat─â elocvent─â. CAMIL PETRESCU, N. 171. 2. (Despre lucruri, ac╚Ťiuni) Care spune mult, plin de ├«n╚Ťeles, demonstrativ, expresiv, semnificativ. Gest elocvent. Privire elocvent─â. Ôľş Pres─ârat cu cet─â╚Ťi vechi ├«n ruin─â ╚Öi cu turle de biserici ascu╚Ťite, Ardealul ├«╚Öi desf─â╚Öoar─â peisajele... sub semnul acestor str─âvechi ╚Öi elocvente construc╚Ťii. BOGZA, C. O. 9. D─âdea din m├«ni, cu o elocvent─â art─â a gestului. C. PETRESCU, C. V. 53. ÔŚŐ (Adverbial) Trec├«nd pe l├«ng─â tot ceea ce, at├«t de elocvent, viitorul ╚Öi trecutul ├«ngr─âm─âdesc pe malurile lui, Oltul ├«╚Öi m├«n─â mereu apele. BOGZA, C. O. 204.
elocv├ęnt adj. m., pl. elocv├ęn╚Ťi; f. elocv├ęnt─â, pl. elocv├ęnte
elocv├ęnt adj. m., pl. elocv├ęn╚Ťi; f. sg. elocv├ęnt─â, pl. elocv├ęnte
ELOCVÉNT adj. 1. v. convingător. 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.)
Elocvent Ôëá neelocvent
ELOCUÉNT, -Ă adj. v. elocvent.
ELOCV├ëNT, -─é adj. 1. Care vorbe╚Öte frumos ╚Öi conving─âtor. 2. Plin de con╚Ťinut, expresiv, demonstrativ. [Var. elocuent, -─â adj. / cf. it. eloquente, lat. eloquens < eloqui ÔÇô a vorbi].
ELOCV├ëNT, -─é adj. 1. care vorbe╚Öte frumos ╚Öi conving─âtor; concludent, edificator. 2. (╚Öi adv.) plin de ├«n╚Ťeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ. (< fr. ├ęloquent, lat. eloquens)
elocu├ęnt (-t─â), adj. ÔÇô Conving─âtor, gr─âitor. ÔÇô Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. ├ęloquent. Var. se datoreaz─â pronun╚Ť─ârii germ. a latinei. ÔÇô Der. elocuen╚Ť─â (var. elocven╚Ť─â, ├«nv., elocin╚Ť─â), s. f.; elocu╚Ťiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX).
ELOCV├ëNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care vorbe╚Öte frumos ╚Öi conving─âtor. Orator ~. 2) Care vorbe╚Öte de la sine (f─âr─â a fi exprimat ├«n cuvinte); cu semnifica╚Ťie v─âdit─â; semnificativ; gr─âitor. Gest ~. /<fr. ├ęloquent, lat. eloquens, ~ntis
ELOCV├ëNT2 adv. Cu semnifica╚Ťie v─âdit─â. /<fr. ├ęloquent, lat. eloquens, ~ntis
elocvent a. 1. care vorbește bine; 2. fig. convingător: cifrele sunt destul de elocvente.
*eloc┼ş├ęnt, -─â adj. (lat. ├ęloquens, -├ęntis). Care vorbe╚Öte bine, cu eloc┼şen╚Ť─â: orator eloc┼şent. Care e pronun╚Ťat cu eloc┼şen╚Ť─â: discurs eloc┼şent. Fig. Conving─âtor: lacrim─ş eloc┼şente. Adv. ├Än mod eloc┼şent. ÔÇô Fals -cvent or─ş -cinte.
eloc├şnt adj. m., pl. eloc├şn╚Ťi; f. sg. eloc├şnt─â, pl. eloc├şnte
ELOCVENT adj. 1. concludent, convingător, decisiv, edificator, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un exemplu ~.) 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.)

Elocvent dex online | sinonim

Elocvent definitie

Intrare: elocvent
elocvent adjectiv
elocente
elocinte
elocuent
elocint adjectiv
elocuint