Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru elizeu

elis─âu sn vz elizeu
elisee sf vz elizeu
eliseu, ~ee smn vz elizeu corectat─â
elisiu sn vz elizeu
elizeu [At: DLR / V: ~iseu, (├«nv) ~is─âu, ~isee sf, ~isiu (S ╚Öi: elysiu), ~ziu, ilizeu / Pl: ~ee ╚Öi (├«nv) ~eiuri, ~ei sm / E: fr ├ëlis├ęe, lat Elysium] 1 sn (Mit) Regiune a Infernului cu prim─âvar─â ve╚Önic─â unde s─âl─â╚Öluiau dup─â moarte sufletele eroilor ╚Öi ale oamenilor virtuo╚Öi Si: paradis Vz cer, eden, rai. 2 a (Liv; ├«s) C├ómpiile (sau gr─âdinile, ├«nv, c├ómpurile) ~ee ori, ├«nv, c├ómpii ~ei (sau ~eilor) Elizeu (1). 3 a (Fig) Fericit. 4 (Pex) Loc ├«nc├ónt─âtor. corectat─â
eliziu sn vz elizeu
ELIZ├ëU s. n. Loc unde cei vechi credeau c─â se duc sufletele oamenilor virtuo╚Öi. ÔŚŐ (Adjectival) C├ómpiile elizee. ÔÇô Din fr. ├ëlys├ęe, lat. Elysium.
ELIZ├ëU, elizee, s. n. Loc unde cei vechi credeau c─â se duc sufletele oamenilor virtuo╚Öi. ÔŚŐ (Adjectival) C├ómpiile elizee. ÔÇô Din fr. ├ëlys├ęe, lat. Elysium.
ELIZ├ëU, elizee, s. n. Locul unde credeau cei vechi c─â se duc dup─â moarte sufletele oamenilor virtuo╚Öi. ÔŚŐ (Adjectival; ├«n expr.) C├«mpiile elizee = elizeul.
Eliz├ęe (C├ómpiile ~) s. propriu f. pl.
eliz├ęu s. n., art. eliz├ęul
eliz├ęu s. n. (sil. -zeu), art. eliz├ęul; pl. eliz├ęe
ELIZ├ëU s.n. Gr─âdin─â fabuloas─â, rezervat─â potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drep╚Ťi; rai. // adj. C├ómpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elys├ęe, gr. Elysion].
ELIZ├ëU I. s. n. (mit.) gr─âdin─â fabuloas─â, rezervat─â spiritelor celor drep╚Ťi; rai. II. adj. c├ómpiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elys├ęe, lat. Elysium)
ELIZ├ëU ~e n. Loc unde, conform credin╚Ťei vechilor greci, se duc dup─â moarte sufletele oamenilor virtuo╚Öi. /<fr. ├ęlis├ęe, lat. elysium
Elizee (Câmpiile) f. pl. 1. Mit. locașul eroilor și al oamenilor virtuoși după moartea lor; 2. fig. loc desfătător.
*el├şsi┼ş n. (lat. El├Żsium, d. vgr. El├Żsion). Mit. Paradisu celor vech─ş, o regiune a infernulu─ş unde h─âl─âdu─şa┼ş ce─ş virtuo╚Ö─ş or─ş vitej─ş ╚Öi unde domnea o prim─âvar─â etern─â. Alt Elisi┼ş era socotit ├«n insulele Fortunate (ast─âz─ş Canarele). ÔÇô ╚śi Eliz├ę┼ş (dup─â fr. ├ëlys├ęe, lat. Elvs├ęum, gre╚Öit ├«ld. El├Żsium), care nume se d─â ╚Öi palatulu─ş prezidentulu─ş republici─ş la Paris. V. empire┼ş.
*eliz├ę┼ş, V. elisi┼ş. Ca adj. C├«mpiile elizee (fr. les champs ├ëlys├ęes), c├«mpiile Elisiulu─ş (la Paris, parcuÔÇÖn care e situat Elizeu).
Cîmpiile Elizee v. Elysium.
Elysii Campi v. Elysium.
CÎMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (în mitologia greacă, apoi și în cea romană), frumoasă cîmpie situată la capătul pămîntului (sau sub pămînt) unde își găseau pacea eternă sufletele celor buni (aleși de zei).
C├ómpiile Elizee 1. Regiune subp─âm├óntean─â imaginar─â din mitologia greac─â, dincolo de fluviul Okeanos, unde ├«╚Öi aveau l─âca╚Öul dup─â moarte eroii proteja╚Ťi de Zeus. Unii le-au echivalat cu Insulele Ferici╚Ťilor, identificate f─âr─â certitudine cu insulele Canare. 2. V. elizeu.

Elizeu dex online | sinonim

Elizeu definitie

Intrare: elizeu
elizeu substantiv neutru
  • silabisire: -zeu
eliziu
elis─âu
eliseu
elisiu
elisee
elizeu