Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru elixir

elesir sn vz elixir
elexir sn vz elixir
elisir sn vz elixir
elissiriu sn vz elixir
elixir sn [At: ME╚śT. DOFT. II, 195v/11 / V: (├«nv) elesir, elex~, ~isir (S: ~issir), ~issiriu, ~riu, ~izir, lixer / P: ~i-gzir / Pl: ~e ╚Öi ~uri / E: fr ├ęlixir, it elisir] 1 Preparat farmaceutic ob╚Ťinut din amestecul alcoolului cu o cantitate variabil─â de zah─âr ╚Öi cu diverse esen╚Ťe sau extracte de plante medicinale. 2 (Pex; ├«nv) Decoct. 3 (Pex; ├«nv) Medicament. 4 (Adesea cu determin─âri ├«n genitiv sau cu pp ÔÇ×deÔÇŁ) B─âutur─â considerat─â miraculoas─â pe care o preparau alchimi╚Ötii Evului Mediu cu scopul de a ob╚Ťine tinere╚Ťea sau via╚Ťa ve╚Önic─â. 5 Leac. 6 Panaceu. 7 (Pex) B─âutur─â scump─â.
elixiriu sn vz elixir
elizir sn vz elixir
ELIX├ŹR, elixire, s. n. 1. B─âutur─â cu propriet─â╚Ťi miraculoase pe care o c─âutau, ├«n Evul Mediu, alchimi╚Ötii pentru a ob╚Ťine via╚Ť─â ve╚Önic─â; p. ext. (azi) b─âutur─â scump─â, aleas─â. 2. (Fam.) Solu╚Ťie alcoolic─â cu con╚Ťinut variabil de zah─âr ╚Öi cu diverse esen╚Ťe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [Pr.: -gzir] ÔÇô Din fr. ├ęlixir.
ELIX├ŹR, elixire, s. n. 1. B─âutur─â cu propriet─â╚Ťi miraculoase pe care o c─âutau, ├«n evul mediu, alchimi╚Ötii pentru a ob╚Ťine via╚Ť─â ve╚Önic─â; p. ext. (azi) b─âutur─â scump─â, aleas─â. 2. (Fam.) Solu╚Ťie alcoolic─â cu con╚Ťinut variabil de zah─âr ╚Öi cu diverse esen╚Ťe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [Pr.: -gzir] ÔÇô Din fr. ├ęlixir.
ELIX├ŹR, elixire, s. n. 1.B─âutur─â cu propriet─â╚Ťi miraculoase, pe care o c─âutau ├«n evul mediu alchimi╚Ötii; p. ext. (azi) b─âutur─â pre╚Ťioas─â. C├«nd lichiorul fu turnat, colonelul ridic─â ├«n lumin─â paharul cu piciorul ├«nalt, ╚Ťin├«ndu-l ├«ntre degetele grase, cu o luare-aminte ╚Öi o ├«nduio╚Öare de savant examin├«nd un elixir miraculos. C. PETRESCU, ├Ä. I 5. ÔŚŐ Fig. Torentele de ap─â g├«lg├«ie ne├«ntrerupt, invad├«nd... cele mai intime ╚Ťesuturi [ale p─âdurilor], cu ├«nsu╚Öi pre╚Ťiosul elixir al vie╚Ťii vegetale. BOGZA, C. O. 65. 2. (Farm.) Solu╚Ťie alcoolic─â cu un con╚Ťinut variabil de zah─âr ╚Öi cu diverse esen╚Ťe sau extracte de plante medicinale. ÔÖŽ (Prin extensiune) Medicament, ├Äi vestise r─âspicat moartea lui Onoriu Ionescu... Nimic nu-l mai putuse sus╚Ťine; elixirul din sticlu╚Ťa albastr─â se dovedise ╚Öi el nefolositor. SADOVEANU, P. M. 301.
elix├şr [x pron. gz] s. n., pl. elix├şre
elix├şr s. n. [x pron. gz], pl. elix├şre
ELIX├ŹR s.n. 1. B─âutur─â miraculoas─â pe care c─âutau s-o prepare alchimi╚Ötii cu scopul de a ob╚Ťine via╚Ťa ve╚Önic─â; (p. ext.) b─âutur─â de pre╚Ť. 2. B─âutur─â preparat─â din diferite substan╚Ťe dizolvate ├«n alcool; (p. ext.) medicament. [Pron. -gz-, pl. -re, -ruri. / < fr. ├ęlixir, cf. ar. al iksir ÔÇô medicament].
ELIX├ŹR s. n. 1. b─âutur─â miraculoas─â pe care c─âutau s-o prepare alchimi╚Ötii pentru a ob╚Ťine via╚Ťa ve╚Önic─â; (p. ext.) b─âutur─â aleas─â. 2. b─âutur─â preparat─â din diferite substan╚Ťe dizolvate ├«n alcool. (< fr. ├ęlixir)
ELIX├ŹR ~e n. 1) B─âutur─â cu propriet─â╚Ťi miraculoase, pe care tindeau s-o descopere alchimi╚Ötii din evul mediu. 2) Preparat farmaceutic cu propriet─â╚Ťi terapeutice, reprezent├ónd un amalgam de siropuri, uleiuri volatile ╚Öi alcool. /<fr. ├ęlixir
elixir n. 1. substan╚Ť─â oarecare dizolvat─â ├«n alcool; 2. b─âutur─â m├óntuitoare, panaceu; 3. fig. ceeace-i mai bun, mai pre╚Ťios ├«n ceva.
*elix├şr n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. ├ęlixir, d. ar. eliksir, peatra filosofal─â, d. mgr. xir├│n, medicament uscat. V. xero-form). Medicament lichid compus dintrÔÇÖo substan╚Ť─â disolvat─â ├«n alcool. Ma─ş vech─ş. Chintesen╚Ť─â. Fig. B─âutur─â salvatoare, panace─şe: elixir de v─şa╚Ť─â.

Elixir dex online | sinonim

Elixir definitie

Intrare: elixir (pl. elixiruri)
elixir pl. elixiruri
Intrare: elixir (pl. elixire)
elixir pl. elixire substantiv neutru
elissiriu
elesir
elizir
elisir
elixiriu
elexir