elită definitie

13 definiții pentru elită

eli sf [At: HELIADE, O. II 408 / Pl: ~te / E: fr élite] 1 Ansamblu de persoane care, prin calități deosebite, se distinge de restul colectivității Si: frunte, floare, cremă. 2 (D. oameni; îla) De ~ Deosebit. 3 (D. oameni; îal) Distins. 4 (D. oameni; îal) Eminent. 5 (D. însușiri omenești; îal) Superior. 6 (D. mediul intelectual; îal) Elevat. 7 Parte a unei clase sociale care are o poziție privilegiată (în cadrul colectivității din care face parte sau) față de întreaga societate Si: aristocrație, nobilime. 8 (Îla) De ~ Care aparține elitei (7). 9 (Zlg) Grup de animale care se apropie cel mai mult, prin caracterele morfologice și fiziologice, de standardul rasei din care fac parte. 10 (Bot) Grup de plante care, îndeplinind toate condițiile morfologice și fiziologice, sunt selecționate în cursul unei operații de îmbunătățire a soiului.
ELÍTĂ, elite, s. f. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ Loc. adj. De elită = ales, deosebit, distins. – Din fr. élite.
ELÍTĂ, elite, s. f. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ Loc. adj. De elită = ales, deosebit, distins. – Din fr. élite.
ELÍTĂ, elite, s. f. 1. (În loc. adj.) De elită = ales, deosebit. Suflet de elită. ▭ Artistul nostru se afirmă și aci ca un talent de elită. CARAGIALE, O. III 274. 2. (În societatea cu clase antagoniste) Parte a societății, ai cărei membri, avînd o poziție socială avantajată, se consideră superiori maselor. Numai o politică sănătoasă creează condițiunile unei adevărate culturi, care nu poate fi numai a unei pretinse elite, ci trebuie să cuprindă viața nației în întregimea ei. CAMIL PETRESCU, O. I 312. Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită Își îndreaptă talia. TOPÎRCEANU, B. 48.
elítă (grup de persoane de valoare) s. f., g.-d. art. elítei; pl. elíte
elítă s. f., pl. elíte
ELÍTĂ s. (fig.) cremă, floare, frunte, spumă. (~ tineretului.)
ELÍTĂ s.f. 1. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ De elită = ales, deosebit. 2. Parte a unei societăți care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv; ◊ teoria elitelor = teorie adoptată de unele curente sociologice care susține că în orice societate sarcina conducerii vieții sociale îi revine unui grup restrâns de oameni, superior dotați, elitei. [< fr. élite, cf. lat. eligere – a alege].
ELÍTĂ s. f. 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ♦ de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv. ♦ teoria ~lor = elitism. 3. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare. (< fr. élite)
ELÍTĂ ~e f. 1) Partea cea mai bună, mai de frunte. ◊ De ~ cu calități deosebite; distins; ales. 2) Grup de oameni privilegiați, care au pretenții de superioritate. /<fr. élite
elită f. ceeace’i mai bun de ales, mai distins (= fr. élite).
*elítă f., pl. e (fr. élite, d. élire, a alege. V. aleg, elector). Ceĭa ce e maĭ ales, maĭ distins, maĭ nobil; elita uneĭ societățĭ. Persoană de elită, persoană nobilă. Trupe de elită, trupe bune, viteze.
ELI s. (fig.) cremă, floare, frunte, spumă. (~ tineretului.)

elită dex

Intrare: elită
elită substantiv feminin