Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru elit─â

elit─â sf [At: HELIADE, O. II 408 / Pl: ~te / E: fr ├ęlite] 1 Ansamblu de persoane care, prin calit─â╚Ťi deosebite, se distinge de restul colectivit─â╚Ťii Si: frunte, floare, crem─â. 2 (D. oameni; ├«la) De ~ Deosebit. 3 (D. oameni; ├«al) Distins. 4 (D. oameni; ├«al) Eminent. 5 (D. ├«nsu╚Öiri omene╚Öti; ├«al) Superior. 6 (D. mediul intelectual; ├«al) Elevat. 7 Parte a unei clase sociale care are o pozi╚Ťie privilegiat─â (├«n cadrul colectivit─â╚Ťii din care face parte sau) fa╚Ť─â de ├«ntreaga societate Si: aristocra╚Ťie, nobilime. 8 (├Äla) De ~ Care apar╚Ťine elitei (7). 9 (Zlg) Grup de animale care se apropie cel mai mult, prin caracterele morfologice ╚Öi fiziologice, de standardul rasei din care fac parte. 10 (Bot) Grup de plante care, ├«ndeplinind toate condi╚Ťiile morfologice ╚Öi fiziologice, sunt selec╚Ťionate ├«n cursul unei opera╚Ťii de ├«mbun─ât─â╚Ťire a soiului.
EL├ŹT─é, elite, s. f. Grup de persoane care reprezint─â ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales ├«ntr-o comunitate, o societate etc. ÔÖŽ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ÔŚŐ Loc. adj. De elit─â = ales, deosebit, distins. ÔÇô Din fr. ├ęlite.
EL├ŹT─é, elite, s. f. Grup de persoane care reprezint─â ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales ├«ntr-o comunitate, o societate etc. ÔÖŽ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ÔŚŐ Loc. adj. De elit─â = ales, deosebit, distins. ÔÇô Din fr. ├ęlite.
EL├ŹT─é, elite, s. f. 1. (├Än loc. adj.) De elit─â = ales, deosebit. Suflet de elit─â. Ôľş Artistul nostru se afirm─â ╚Öi aci ca un talent de elit─â. CARAGIALE, O. III 274. 2. (├Än societatea cu clase antagoniste) Parte a societ─â╚Ťii, ai c─ârei membri, av├«nd o pozi╚Ťie social─â avantajat─â, se consider─â superiori maselor. Numai o politic─â s─ân─âtoas─â creeaz─â condi╚Ťiunile unei adev─ârate culturi, care nu poate fi numai a unei pretinse elite, ci trebuie s─â cuprind─â via╚Ťa na╚Ťiei ├«n ├«ntregimea ei. CAMIL PETRESCU, O. I 312. Peste straturi, dalia, Ca o doamn─â din elit─â ├Ä╚Öi ├«ndreapt─â talia. TOP├ÄRCEANU, B. 48.
el├şt─â (grup de persoane de valoare) s. f., g.-d. art. el├ştei; pl. el├şte
el├şt─â s. f., pl. el├şte
EL├ŹT─é s. (fig.) crem─â, floare, frunte, spum─â. (~ tineretului.)
EL├ŹT─é s.f. 1. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ÔŚŐ De elit─â = ales, deosebit. 2. Parte a unei societ─â╚Ťi care are o pozi╚Ťie superioar─â ├«n ansamblul grupului social respectiv; ÔŚŐ teoria elitelor = teorie adoptat─â de unele curente sociologice care sus╚Ťine c─â ├«n orice societate sarcina conducerii vie╚Ťii sociale ├«i revine unui grup restr├óns de oameni, superior dota╚Ťi, elitei. [< fr. ├ęlite, cf. lat. eligere ÔÇô a alege].
EL├ŹT─é s. f. 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ÔÖŽ de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societ─â╚Ťi ├«mp─âr╚Ťite ├«n clase antagoniste, care are o pozi╚Ťie superioar─â ├«n ansamblul grupului social respectiv. ÔÖŽ teoria ~lor = elitism. 3. plant─â izolat─â care ├«ntrune╚Öte ├«n cea mai mare m─âsur─â complexul de caractere ╚Öi ├«nsu╚Öiri pentru ameliorare. (< fr. ├ęlite)
EL├ŹT─é ~e f. 1) Partea cea mai bun─â, mai de frunte. ÔŚŐ De ~ cu calit─â╚Ťi deosebite; distins; ales. 2) Grup de oameni privilegia╚Ťi, care au preten╚Ťii de superioritate. /<fr. ├ęlite
elit─â f. ceeaceÔÇÖi mai bun de ales, mai distins (= fr. ├ęlite).
*el├şt─â f., pl. e (fr. ├ęlite, d. ├ęlire, a alege. V. aleg, elector). Ce─şa ce e ma─ş ales, ma─ş distins, ma─ş nobil; elita une─ş societ─â╚Ť─ş. Persoan─â de elit─â, persoan─â nobil─â. Trupe de elit─â, trupe bune, viteze.
ELIT─é s. (fig.) crem─â, floare, frunte, spum─â. (~ tineretului.)

Elit─â dex online | sinonim

Elit─â definitie

Intrare: elit─â
elit─â substantiv feminin