elipsoid, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~i / S și: elli~ / P: ~so-id / Pl: ~izi, ~e / E: fr ellipsoïde] 1-4 a (Rar) Elipsoidal (1-4). 5 sm Corp geometric ale cărui secțiuni plane sunt elipse (3) și care are trei planuri de simetrie, perpendiculare două câte două, care se intersectează după trei axe de simetrie. 6 sm Obiect care are o formă asemănătoare cu un elipsoid (5).[1] modificată

elipsoidi ai vz elipsoid

ELIPSOÍD, elipsoide, s. n. Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sunt elipse și care are trei planuri de simetrie, perpendiculare două câte două, care se intersectează după trei axe de simetrie. [Pl. și: (m.) elipsoizi] – Din fr. ellipsoïde.

ELIPSOÍD, elipsoide, s. n. Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sunt elipse și care are trei planuri de simetrie, perpendiculare două câte două, care se intersectează după trei axe de simetrie. [Pl. și: (m.) elipsoizi] – Din fr. ellipsoïde.

ELIPSOÍD, elipsoide, s. n. Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sînt elipse și care are trei planuri de simetrie, perpendiculare două cîte două.

elipsoíd s. n., pl. elipsoíde

elipsoíd s. n., pl. elipsoíde

ELIPSOID DE ROTÁȚIE s. (MAT.) sferoid.

ELIPSOÍD, -Ă adj. (Rar) În formă de elipsă, elipsoidal. // s.n. Corp geometric rezultat din rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale de simetrie. [Pron. -so-id. / < fr. ellipsoïde].

ELIPSOÍD s. n. 1. suprafață închisă generată de elipse mobile, având trei plane de simetrie, perpendiculare două câte două. 2. corp geometric rezultat prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale. (< fr. ellipsoïde)

ELIPSOÍD ~e n. Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sunt elipse și care posedă trei plane de simetrie, perpendiculare două câte două. /<fr. ellipsoïde

elipsoid a. care are forma unei elipse. ║ n. suprafața născută din învârtirea unei semi-elipse în jurul axei sale.

*elipsoíd, -ă adj. (elipsă și -id din metaloid). În formă de elipsă, eliptic. S. n., pl. e. Geom. Solid produs pin învîrtirea uneĭ jumătățĭ de elipsă în prejuru axeĭ eĭ.

ELIPSOÍD (< fr. {i}; {s} fr. ellipse „elipsă” + gr. eidos „aspect”) s. n. Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sunt elipse și care posedă trei plane de simetrie, perpendiculare două câte două. ◊ E. de revoluție (sau de rotație) = e. obținut prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale. (ASTR.) E. de referință = e. de revoluție convențional, foarte apropiat de geoid ca formă și dimensiuni; servește drept suprafață de referință pentru lucrările de nivelmetru.

ELIPSO- „elipsă, eliptic”. ◊ gr. elleipsis „lipsă defect” > fr. ellipso-, germ. id., engl. id. > rom. elipso-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., trilobit din cambrian, cu corpul mic și oval, prezentînd un cefalotorace semicircular; ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru trasarea elipselor; ~id (v. -id), s. n., 1. Suprafață convexă ale cărei secțiuni plane sînt elipse și care posedă trei planuri de simetrie, perpendiculare două cîte două. 2. Corp geometric rezultat din rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale de simetrie; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe elipsoidale.