elinvar sn [At: MDT / Pl: ~e / E: fr élinvar, ger Elinvar] Aliaj de oțel care conține nichel, crom, wolfram și mangan, folosit la fabricarea instrumentelor de măsură, deoarece elasticitatea sa nu este influențată de schimbările de temperatură.

ELINVÁR s. n. Aliaj de oțel, crom și nichel, cu elasticitate constantă la temperatura de lucru, folosit în construcția unor instrumente de măsură de precizie. – Din el[asticitate] + invar[iabilă].

ELINVÁR s. n. Aliaj de oțel, crom și nichel, cu elasticitate constantă la temperatura de lucru, folosit în construcția unor instrumente de măsură de precizie. – Din el[asticitate] + invar[iabilă].

elinvár s. n.

elinvár s. n.

ELINVÁR s.n. Aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură. [< fr. élinvar].

ELINVÁR s. n. aliaj de fier, nichel, crom și tungsten, a cărui elasticitate nu este influențată de schimbările de temperatură. (< fr. élinvar)

ELINVÁR (< fr. {i}; {s} gr. él[asticité] + invar[iable]) s. n. Oțel bogat aliat cu nichel (35%), cu crom (c. 10%) uneori și cu mangan și wolfram, având elasticitate constantă până la max. 100°C, folosit în construcția unor instrumente de măsurat de precizie.