elidare definitie

2 intrări

19 definiții pentru elidare

elida vtrp [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) elide / Pzi: ~dez, elid / E: fr élider, lat elidere] 1-2 A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor.
elidare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~dări / E: elida] (Rar) 1-3 Eliziune (1-3).
elide v vz elida
ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
ELIDÁRE, elidări, s. f. Acțiunea de a elida și rezultatul ei. – V. elida.
ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
ELIDÁRE, elidări, s. f. Acțiunea de a elida și rezultatul ei. – V. elida.
ELIDÁ, pers. 3 elidează, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvînt înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor. In versul: «Și atîta de subțire să o tai c-un fir de păr», vocala «u» din cuvîntul «cu» a fost elidată. ◊ Refl. pas. Vocală cu vocală venind în contact se elidează. MACEDONSKI, O. IV 34.
elidá (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elideáză; ger. elidấnd
*elidáre (înlăturare a vocalei finale) s. f., g.-d. art. elidắrii; pl. elidắri
elidá vb., ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. și pl. elideáză; ger. elidând
ELIDÁRE s. (FON.) eliziune.
ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].
ELIDÁRE s.f. Acțiunea de a elida; eliziune. [< elida].
ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)
elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris.
*elíd, -ís, a -íde v. tr. (lat. elído, elídere) și elidéz v. tr. (fr. élider. V. coliziune, leziune). Gram. Suprim o vocală, fac o eliziune, precum: n’am, e’n casă îld. nu am, e în casă.
ELIDA (ELIS), nume dat în Grecia antică regiunii din NV Peloponesului, celebră prin orașul Olimpia, în care se organizau, o dată la patru ani, Jocurile Olimpice. – Școala din ~ și Eritreea, școală filozofică „socratică” din Grecia antică, de orientare eclectică, fundată de Fedon din Elis (sec. 4 î. Hr.).
ELIDÁRE s. f. (< elidá < fr. élider, it., lat. elidere „a elimina”): v. eliziúne.

elidare dex

Intrare: elida
elida verb grupa I conjugarea a II-a
elide
Intrare: elidare
elidare substantiv feminin