Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru elida

elida vtrp [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) elide / Pzi: ~dez, elid / E: fr ├ęlider, lat elidere] 1-2 A ├«nl─âtura, ├«n scris sau ├«n vorbire, vocala final─â a unui cuv├ónt ├«naintea vocalei ini╚Ťiale a cuv├óntului urm─âtor.
elide v vz elida
ELID├ü, elidez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura, ├«n scris sau ├«n vorbire, vocala final─â a unui cuv├ónt ├«naintea vocalei ini╚Ťiale a cuv├óntului urm─âtor. ÔÇô Din fr. ├ęlider, lat. elidere.
ELID├ü, elidez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura, ├«n scris sau ├«n vorbire, vocala final─â a unui cuv├ónt ├«naintea vocalei ini╚Ťiale a cuv├óntului urm─âtor. ÔÇô Din fr. ├ęlider, lat. elidere.
ELID├ü, pers. 3 elideaz─â, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura, ├«n scris sau ├«n vorbire, vocala final─â a unui cuv├«nt ├«naintea vocalei ini╚Ťiale a cuv├«ntului urm─âtor. In versul: ┬ź╚śi at├«ta de sub╚Ťire s─â o tai c-un fir de p─âr┬╗, vocala ┬źu┬╗ din cuv├«ntul ┬źcu┬╗ a fost elidat─â. ÔŚŐ Refl. pas. Vocal─â cu vocal─â venind ├«n contact se elideaz─â. MACEDONSKI, O. IV 34.
elid├í (a ~) (a ├«nl─âtura vocala final─â) vb., ind. prez. 3 elide├íz─â; ger. elidß║ąnd
elid├í vb., ind. prez. 1 sg. elid├ęz; 3 sg. ╚Öi pl. elide├íz─â; ger. elid├ónd
ELID├ü vb. I. tr. A suprima vocala final─â a unui cuv├ónt c├ónd cuv├óntul urm─âtor ├«ncepe cu o vocal─â; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -deaz─â, part. -dat. / < fr. ├ęlider, it., lat. elidere ÔÇô a da afar─â].
ELID├ü vb. tr. a face o eliziune. (< fr. ├ęlider, lat. elidere, a scoate)
elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris.
Elida f. ╚Ťar─â ├«n Grecia antic─â, la V. de Peloponez.
*el├şd, -├şs, a -├şde v. tr. (lat. el├şdo, el├şdere) ╚Öi elid├ęz v. tr. (fr. ├ęlider. V. coliziune, leziune). Gram. Suprim o vocal─â, fac o eliziune, precum: nÔÇÖam, eÔÇÖn cas─â ├«ld. nu am, e ├«n cas─â.
ELIDA (ELIS), nume dat ├«n Grecia antic─â regiunii din NV Peloponesului, celebr─â prin ora╚Öul Olimpia, ├«n care se organizau, o dat─â la patru ani, Jocurile Olimpice. ÔÇô ╚ścoala din ~ ╚Öi Eritreea, ╚Öcoal─â filozofic─â ÔÇ×socratic─âÔÇŁ din Grecia antic─â, de orientare eclectic─â, fundat─â de Fedon din Elis (sec. 4 ├«. Hr.).

Elida dex online | sinonim

Elida definitie

Intrare: elida
elida verb grupa I conjugarea a II-a
elide
Intrare: Elida
Elida