elicopter definitie

21 definiții pentru elicopter

elicopter sn [At: CONTEMP., S. II, 1969, nr. 1183, 12/4 / V: he~ / Pl: ~e / E: fr hélicoptère] Aparat de zburat cu motor, a cărei susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe verticale și care poate ateriza pe un spațiu extrem de redus ori se poate menține în aer într-un punct fix. corectată
ELICOPTÉR, elicoptere, s. n. Aparat de zburat cu motor, a cărui susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe aproape verticale, și care poate ateriza pe un spațiu extrem de redus ori se poate menține în aer într-un punct fix. [Var.: helicoptér s. n.] – Din fr. hélicoptère.
HELICOPTÉR s. n. v. elicopter.
ELICOPTÉR, elicoptere, s. n. Aparat de zburat cu motor, a cărui susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe aproape verticale, și care poate ateriza pe un spațiu extrem de redus ori se poate menține în aer într-un punct fix. [Var.: helicoptér s. n.] – Din fr. hélicoptère.
HELICOPTÉR s. n. V. elicopter.
ELICOPTÉR, elicoptere, s. n. Aparat de zburat, mai greu decît aerul, a cărui susținere și mișcare sînt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe aproape verticale, puse în mișcare de unul sau mai multe motoare. Cu ajutorul elicopterului se poate decola și ateriza vertical. – Variantă: helicoptér s. n.
HELICOPTÉR s. n. v. elicopter.
!elicoptér (-cop-ter/-co-pter) s. n., pl. elicoptére
elicoptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. elicoptére
ELICOPTÉR s.n. Aparat de zburat cu motor, care se ridică vertical în aer și se susține cu ajutorul unor mari elice orizontale. ◊ Elicopter-macara = elicopter care transportă greutăți. [Var. helicopter s.n. / < fr. hélicoptère, cf. gr. helix – spirală, pteron – aripă].
HELICOPTÉR s.n. v. elicopter.
ELICOPTÉR s. n. aeronavă mai grea decât aerul, cu una sau mai multe elice orizontale, care poate decola și ateriza pe verticală. (< fr. hélicoptère)
ELICOPTÉR ~e n. Aeronavă propulsată de motor, susținută și mișcată de elice, care poate decola și ateriza pe verticală. /<fr. hélicoptere
*elicoptér n., pl. e (élice și pter din dipter). Mașină de zburat care se înalță vertical pin ajutoru unor élicĭ puse în osiĭ verticale.
elicoptér-macará s. n. Elicopter cu funcție de macara ◊ „Elicopter-macara. În U.R.S.S. a fost construit un elicopter special destinat șantierelor de construcții [...] «Elicopterul-macara» va fi produs în curând în serie.” Sc. 5 VI 76 p. 8 (din elicopter + macara, probabil după rus. vertolet-kran)
ARMAMENT DE PE AVIOANE (ELICOPTERE), totalitatea mijloacelor de luptă aflate în dotarea unei aeronave de luptă.
ELICOPTER giravion (v.) a cărui susținere în zbor este asigurată este asigurată de una sau mai multe elice portante antrenate de unul sau mai multe motoare clasice sau cu reacție, care aterizează și decolează pe verticală. Elicopterul se poate deplasa în zbor în orice direcție, în funcție de situație și poate rămâne într-un punct fix la verticala unui punct oarecare de pe sol. Elicopterul se compune din: elice portantă (cu axul sau axele aproximativ perpendiculare pe axul longitudinal al aparatului), fuzelaj, elice pe coadă (cu rol de compensare a momentului de girație provocat de reacția aerului asupra palelor rotorului), motoarele și trenul de aterizare (v.). Elicopterele militare sunt utilizate pentru misiuni de luptă (sprijin cu foc al trupelor terestre, lupta împotriva elicopterelor inamice) fiind înzestrate cu armament de bord corespunzător. Elicopterele sanitare sunt amenajate în vederea executării de misiuni cu caracter sanitar. Elicopterele utilitare sunt dotate pentru executarea misiunilor de tratament chimic din agricultură și silvicultură. Elicopterele cisternă sunt destinate transportului de lichide și pot participa la acțiuni de stingere a incendiilor. Elicopterele macara sunt destinate transportului de greutăți cu volum mare (în general în construcții).
FORMAȚIE DE AVIOANE / ELICOPTERE, grupare de aeronave făcută în moduri diferite, în vederea îndeplinirii unei misiuni într-un dispozitiv unic. F.D.A. / E. pot fi: de acoperire, având misiunea de a acoperii celelalte F.D.A. / E. împotriva atacurilor prin surprindere ale aviației inamice. Aeronavele de acoperire zboară mai sus și mai în spate decât cele însoțite pe 1-2 eșaloane în dispozitiv larg și la distanțe care să asigure realizarea misiunilor aviației proprii și intervenția oportună în respingerea atacurilor.
ELICO- (HELICO-) „elice, spiralat, spirală”. ◊ gr. helix, ikos „spirală” > fr. hélico-, engl. id., it. elico-, germ. heliko- > rom. elico- și helico-. □ ~id (v. -id), s. n., 1. Curbă generată de învîrtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață generată de o curbă supusă unei mișcări elicoidale; ~pter (helicopter) (v. -pter), s. n., aeronavă mai grea decît aerul, prevăzută cu una sau mai multe elice orizontale și care poate decola și ateriza pe verticală; ~stat (helicostat) (v. -stat), s. n., aparat de zburat, prevăzut cu o elice de susținere și completat cu un balon; ~steg (helicosteg) (v. -steg), s. m., porțiune de înrulare în spirală a camerelor unei cochilii pluriloculare, prezentă la foraminifere; ~tremă (helicotremă) (v. -tremă), s. f., orificiu rotund al labirintului cohlear.
baba și elicopterul / și mitraliera expr. folosită în legătură cu două lucruri care nu au nimic în comun
piesă de elicopter expr. femeie deosebit de frumoasă, care impune prin eleganță și distincție.

elicopter dex

Intrare: elicopter
elicopter substantiv neutru
  • silabisire: -pter
helicopter