Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru eliberator

eliberator, ~oare [At: LEG. EC. Pl. 187 / V: (rar) ~iu / E: elibera + -tor] 1-4 smf, a (Persoană, clasă socială, popor) care eliberează (1). 5 a (Fig) Odihnitor. 6 a (Fig) Liniștitor. 7-8 a De eliberare (5-6).
eliberatoriu, ~ie smf, a vz eliberator
ELIBERAT├ôR, -O├üRE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care elibereaz─â; dezrobitor, liberator. ÔÇô Elibera + suf. -tor.
ELIBERAT├ôR, -O├üRE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care elibereaz─â; dezrobitor, liberator. ÔÇô Elibera + suf. -tor.
ELIBERAT├ôR, -O├üRE, eliberatori, -oare, adj. Care elibereaz─â, dezrobitor. Numai ├«naintarea vertiginoas─â a Armatei Sovietice eliberatoare ╚Öi dobor├«rea dictaturii fasciste de c─âtre for╚Ťele populare conduse de Partidul Comunist au salvat poporul rom├«n de la un adev─ârat dezastru na╚Ťional. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517. Numai existen╚Ťa ╚Öi activitatea partidului fac cu putin╚Ť─â ca proletariatul s─â devin─â con╚Ötient de misiunea sa istoric─â de clas─â eliberatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 122, 6/3. ÔŚŐ (Substantivat) Fierbinte ╚Öi ne╚Ť─ârmurit─â este dragostea ╚Öi recuno╚Ötin╚Ťa poporului nostru muncitor pentru Uniunea Sovietic─â, marea eliberatoare a patriei noastre. SC├ÄNTEIA, 1951, nr. 2087.
eliberatór adj. m., pl. eliberatóri; f. sg. și pl. eliberatoáre
eliberatór adj. m., pl. eliberatóri; f. sg. și pl. eliberatoáre
ELIBERATÓR adj., s. dezrobitor, liberator, (înv. și pop.) mântuitor, slobozitor. (Armată ~oare.)
Eliberator Ôëá cotropitor, robitor
ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor].
ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care eliberează. (< libera + -tor)
ELIBERATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care eliberează; care aduce eliberare; dezrobitor. /a elibera + suf. ~tor
ELIBERATOR adj., s. dezrobitor, liberator, (înv. și pop.) mîntuitor, slobozitor. (Armată ~.)

Eliberator dex online | sinonim

Eliberator definitie

Intrare: eliberator
eliberator adjectiv
eliberatoriu