Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru elf

elf sm [At: EMINESCU, G. P. 84 / Pl: ~i / E: fr elfe, ger Elf, Elfe] (├Än mitologia popoarelor germane) Fiin╚Ť─â supranatural─â imaginat─â ca un pitic, r─âut─âcios sau binevoitor, care simbolizeaz─â for╚Ťele naturii (apa, focul, p─âm├óntul etc.).
ELF, elfi, s. m. (├Än mitologia popoarelor germanice) Fiin╚Ť─â supranatural─â imaginat─â ca un pitic, binevoitor sau r─âuvoitor, care simbolizeaz─â for╚Ťele naturii (apa, focul, p─âm├óntul etc.). ÔÇô Din fr. elfe, germ. Elf.
ELF, elfi, s. m. (├Än mitologia popoarelor germanice) Fiin╚Ť─â supranatural─â imaginat─â ca un pitic, binevoitor sau r─âuvoitor, care simbolizeaz─â for╚Ťele naturii (apa, focul, p─âm├óntul etc.). ÔÇô Din fr. elfe, germ. Elf.
elf s. m., pl. elfi
elf s. m., pl. elfi
ELF s.m. (În mitologia scandinavă) Geniu sau divinitate a vântului, a apei și a focului. [Cf. fr. elfe, germ. Elf].
ELF s. m. (mit. scand.) divinitate a vântului, a apei și a focului. (< fr. elfe, elf, germ. Elf)

Elf dex online | sinonim

Elf definitie

Intrare: elf
elf substantiv masculin