elf definitie

7 definiții pentru elf

elf sm [At: EMINESCU, G. P. 84 / Pl: ~i / E: fr elfe, ger Elf, Elfe] (În mitologia popoarelor germane) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, răutăcios sau binevoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.).
ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf.
ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf.
elf s. m., pl. elfi
elf s. m., pl. elfi
ELF s.m. (În mitologia scandinavă) Geniu sau divinitate a vântului, a apei și a focului. [Cf. fr. elfe, germ. Elf].
ELF s. m. (mit. scand.) divinitate a vântului, a apei și a focului. (< fr. elfe, elf, germ. Elf)

elf dex

Intrare: elf
elf substantiv masculin