Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru elenizat

eleniza vtf vr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr helléniser] 1-2 (Rar) A face să capete (sau a căpăta) trăsături specifice elenilor (1) Si: (înv) elini, (îvr) elinizi. 3-4 A face să capete (sau a căpăta) caracter elen (4) Si: (Îvr) elinizi. 5-6 A da (sau a căpăta) o formă specifică sistemului limbii elene. corectată
elenizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eleniza] 1-3 (Nob) Elenizare (1-3).
elenizat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: eleniza] (Rar) 1 Care și-a însușit trăsături specifice elenilor (1). 2-3 Care a căpătat caracter elen (10-11).
elenizá vb. ind. prez. 1 sg. elenizéz, 3 sg. și pl. elenizeáză
ELENIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser].
ELENIZÁ vb. tr. a da un caracter elenic. (< fr. helléniser)

elenizat definitie

elenizat dex

Intrare: eleniza
eleniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: elenizat
elenizat participiu