elenism definitie

13 definiții pentru elenism

elenism sn [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM., 107r/4 / V: (rar) ~izm, elin~, he~ / Pl: ~e / E: fr hellénisme, lat hellenismus, ngr ελληνίσμος] 1-3 Cuvânt, locuțiune, expresie proprii limbii elene (12) Si: grecism. 4 Mod de exprimare specific limbii elene. 5 Totalitatea particularităților naționale ale elenilor (2). 6-7 Cultura Greciei (antice) (și influențele exercitate) de ea. 8 (Prc) Cultura elenistică (2).
elenizm sn vz elenism
elinism sn vz elenism
ELENÍSM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I î. H. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme, germ. Hellenismus.
ELENÍSM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I a. Cr. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme,. germ. Hellenismus.
ELENÍSM s. n. Etapă în istoria societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și sfîrșitul secolului I î.e.n., caracterizată la început printr-o perioadă de avînt, în care iau naștere forme noi de viață economică, politică și culturală, iar la sfîrșit, prin ascuțirea contradicțiilor interne, prin criză economică și politică.
elenísm s. n.
elenísm s. n.
ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme].
ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme)
ELENÍSM ~e n. Împrumut din limba elenă. /<fr. hellénisme, germ. Hellenismus
elenism n. 1. locuțiune proprie limbei grecești; 2. totalitatea ideilor și a obiceiurilor poporului grec.
*elenízm n. (vgr. ellenismós). Locuțiune particulară limbiĭ vechĭ greceștĭ. Fatalitatea ideilor și obiceĭurilor elenice.

elenism dex

Intrare: elenism
elenism substantiv neutru
elenizm
elinism