elenește av vz elinește

elinește av [At: (a. 1633) GCR I, 85/34 / V: (înv) elen~ / E: elin + -ește] 1 Ca elenii (1). 2 În felul elenilor (1). 3 (Asr) În limba greacă veche. 4 (Înv; însoțind verbe ca „a ști”, „a vorbi” etc) (A ști, a vorbi etc.) limba greacă veche.

ELINÉȘTE adv. În limba elină. – Elin + suf. -ește.

ELINÉȘTE adv. În limba elină. – Elin + suf. -ește.

ELINÉȘTE adv. (În) limba elenă, grecește. Citea elinește, latinește, franțuzește și italienește. CAMIL PETRESCU, O. I 303. Cum! apoi dar ce înveți tu? – Elinește, am răspuns. NEGRUZZI, S. I 4.

elinéște (înv.) adv.

elinéște adv.