Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru elegic

elegic, ~ă a, sm [At: ODOBESCU, S. I, 210 / Pl: ~ici, ~ice / E: elegie + -ic] (Înv) 1-3 Elegiac (1-3)
ELÉGIC, -Ă, elegici, -e, adj. (Rar) Elegiac. Această elegică și grațioasă baladă. ODOBESCU, S. I 210.
ELÉGIC, -Ă elegici, -e, adj. (Rar) Elegiac. – Din elegie (după arheologie: arheologic).
ELÉGIC, -Ă adj. (Rar) Elegiac. [Cf. germ. elegisch].
ELÉGIC, -Ă adj. elegiac. (< germ. elegisch)

Elegic dex online | sinonim

Elegic definitie

Creare CV Creare CV