Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru electrum

electrum sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 40r/18 / V: (înv) electru, (îvr) ilectru / E: lat electrum, ngr ἣλεκτρον] 1 (Înv; îf electru) Chihlimbar. 2 Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galbenă deschis până la argintiu, maleabil și ductil. corectată
ELÉCTRUM s. n. Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galbenă-deschis până la albă-argintie, maleabil și ductil. – Din fr. électrum.
ELÉCTRUM s. n. Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis până la albă-argintie, maleabil și ductil. – Din fr. électrum.
eléctrum s. n.
eléctrum s. n.
ELÉCTRUM s. n. aliaj natural de aur și argint. (< fr. électrum)
ELÉCTRUM (< fr. {i}; {s} gr. elektron „chihlimbar”) subst. Aliaj natural de aur cu un conținut mare de argint (15-50%), galben-deschis până la alb-argintiu, maleabil și ductil. Rar întâlnit în unele zăcăminte hidrotermale în parageneză cu sulfurile argentifere.

Electrum dex online | sinonim

Electrum definitie

Intrare: electrum
electrum substantiv neutru