electrovalență definitie

10 definiții pentru electrovalență

electrovalență sf [At: CHIRIȚĂ, P. 321 / Pl: ~țe / E: fr électrovalence] Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia.
ELECTROVALÉNȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence.
ELECTROVALÉNȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence.
electrovalénță s. f., g.-d. art. electrovalénței; pl. electrovalénțe
electrovalénță s. f. → valență
ELECTROVALÉNȚĂ s. (CHIM.) legătură electrovalentă, legătură heteropolară, legătură ionică.
ELECTROVALÉNȚĂ s.f. Legătură chimică rezultată prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. électrovalence].
ELECTROVALÉNȚĂ s. f. legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor electrostatice de atracție dintre aceștia. (< fr. électrovalence)
ELECTROVALÉNȚĂ ~e f. Legătură chimică între ioni cu sarcini electrice contrare; valență electrică. /<fr. électrovalence
ELECTROVALENȚĂ s. (CHIM.) legătură heteropolară, legătură ionică.

electrovalență dex

Intrare: electrovalență
electrovalență substantiv feminin