Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru electrovalen╚Ť─â

electrovalen╚Ť─â sf [At: CHIRI╚Ü─é, P. 321 / Pl: ~╚Ťe / E: fr ├ęlectrovalence] Leg─âtur─â chimic─â stabilit─â ├«ntre ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorit─â for╚Ťelor de atrac╚Ťie dintre ace╚Ötia.
ELECTROVAL├ëN╚Ü─é, electrovalen╚Ťe, s. f. Leg─âtur─â chimic─â stabilit─â ├«ntre ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorit─â for╚Ťelor de atrac╚Ťie dintre ace╚Ötia. ÔÇô Din fr. ├ęlectrovalence.
ELECTROVAL├ëN╚Ü─é, electrovalen╚Ťe, s. f. Leg─âtur─â chimic─â stabilit─â ├«ntre ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorit─â for╚Ťelor de atrac╚Ťie dintre ace╚Ötia. ÔÇô Din fr. ├ęlectrovalence.
electroval├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. electroval├ęn╚Ťei; pl. electroval├ęn╚Ťe
electroval├ęn╚Ť─â s. f. Ôćĺ valen╚Ť─â
ELECTROVALÉNȚĂ s. (CHIM.) legătură electrovalentă, legătură heteropolară, legătură ionică.
ELECTROVAL├ëN╚Ü─é s.f. Leg─âtur─â chimic─â rezultat─â prin deplasarea unui electron de la un atom la altul. [Cf. fr. ├ęlectrovalence].
ELECTROVAL├ëN╚Ü─é s. f. leg─âtur─â chimic─â stabilit─â ├«ntre ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorit─â for╚Ťelor electrostatice de atrac╚Ťie dintre ace╚Ötia. (< fr. ├ęlectrovalence)
ELECTROVAL├ëN╚Ü─é ~e f. Leg─âtur─â chimic─â ├«ntre ioni cu sarcini electrice contrare; valen╚Ť─â electric─â. /<fr. ├ęlectrovalence
ELECTROVALENȚĂ s. (CHIM.) legătură heteropolară, legătură ionică.

Electrovalen╚Ť─â dex online | sinonim

Electrovalen╚Ť─â definitie

Intrare: electrovalen╚Ť─â
electrovalen╚Ť─â substantiv feminin