Definiția cu ID-ul 51127:
ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce,
s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv.
2. Adj. Care aparține electrotehnicii (
1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din
fr. électrotechnique. Electrotehnică dex online | sinonim
Electrotehnică definitie