electrostatică definitie

13 definiții pentru electrostatică

electrostatic, ~ă [At: T. V. IONESCU, E. 14 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrostatique] 1 a Care aparține sarcinilor electrice aflate în stare de repaus. 2 a Caracteristic electricității aflate în stare de repaus. 3 a Care se bazează pe fenomenele ce caracterizează stările electrice statice ale corpurilor. 4 a (Îs) Mașină ~ă Generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 5 a (D. instrumente de măsurat) A căror funcționare se bazează pe forțele electrostatice dintre corpuri încărcate cu sarcină electrică. 6 a Care este folosit în electrostatică (7). 7 sf Ramură a fizicii care studiază fenomenele care însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. corectată
ELECTROSTÁTIC, -Ă, electrostatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ◊ Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. – Din fr. électrostatique.
ELECTROSTÁTIC, -Ă, electrostatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ◊ Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. – Din fr. électrostatique.
ELECTROSTÁTICĂ s. f. Ramură a fizicii avînd ca obiect studiul fenomenelor care însoțesc electricitatea statică.
!electrostátic (-tros-ta-/-tro-sta-) adj. m., pl. electrostátici; f. electrostátică, pl. electrostátice
!electrostátică (-tros-ta-/-tro-sta-) s. f., g.-d. art. electrostáticii
electrostátic adj. (sil. mf. -sta-) → static
electrostátică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. electrostáticii
INDUCȚIE ELECTROSTÁTICĂ s. v. electrizare prin influență.
ELECTROSTÁTIC, -Ă adj. Care privește electricitatea statică. ♦ (Despre instrumente de măsurat) Bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. [Cf. fr. électrostatique].
ELECTROSTÁTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc electricitatea statică. [Gen. -cii. / < fr. électrostatique].
ELECTROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la electricitatea statică. ◊ (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. (< fr. électrostatique)
ELECTROSTÁTICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor ce însoțesc sarcinile electrice în stare de repaus. [G.-D. electrostaticii] /<fr. électrostatique

electrostatică dex

Intrare: electrostatic
electrostatic adjectiv
  • silabisire: -sta-
Intrare: electrostatică
electrostatică substantiv feminin
  • silabisire: -sta-