electroprelucrare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări / E: electro- + prelucrare] Prelucrare a metalelor prin folosirea directă a energiei electrice.

ELECTROPRELUCRÁRE s. f. Prelucrare a metalelor prin folosirea directă a energiei electrice. – Electro- + prelucrare.

ELECTROPRELUCRÁRE s. f. Prelucrare a metalelor prin folosirea directă a energiei electrice. – Electro- + prelucrare.

electroprelucráre (-tro-pre-lu-cra-) s. f., g.-d. art. electroprelucrắrii

electroprelucráre s. f. (sil. -pre-, -cra-), g.-d. art. electroprelucrării

ELECTROPRELUCRÁRE s.f. Tehnologie de prelucrare a metalelor prin folosirea energiei electrice. [< electro- + prelucrare].

ELECTROPRELUCRÁRE (< electro- + prelucrare) s. f. Procedeu de prelucrare a unui metal printr-o acțiune electrotermică sau electrochimică, combinată cu o acțiune mecanică (ex. lustruirea, electroerodarea, acoperirea electrolitică).