electrooptic, ~ă [At: DER / P: ~tro-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électro-optique] 1 a (D. unele fenomene) Care este produs de acțiunea câmpului electric asupra emisiunii, absorbției și propagării luminii. 2 a (D. dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. 3 sf Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra emisiunii, absorbției și propagării luminii. 4 sf Teoria electromagnetică a luminii.

ELECTROÓPTIC, -Ă, electrooptici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. 2. S. f. Teoria electromagnetică a luminii. [Pr.: -tro-op-] – Din fr. électro-optique.

ELECTROÓPTIC, -Ă, electrooptici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. 2. S. f. Teoria electromagnetică a luminii. – Din fr. électro-optique.

electroóptic adj. m., pl. electroóptici; f. electroóptică, pl. electroóptice

electroóptică s. f., g.-d. art. electroópticii

electroóptic adj. → optic

electroóptică s. f., g.-d. art. electroópticii

ELECTROÓPTIC, -Ă adj. Referitor la electrooptică. ♦ (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. [< fr. électro-optique].

ELECTROÓPTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. [Pron. -tro-op-, gen. -cii. / < fr. électro-optique].

ELECTROÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la electrooptică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. (< fr. électro-optique)