electronegativ definitie

8 definiții pentru electronegativ

electronegativ, ~ă a [At: PONI, F. 263 / S și: (înv) electro-negativ / Pl: ~i, ~e / E: fr électronégatif] (D. elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi.
ELECTRONEGATÍV, -Ă, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi. – Din fr. électronégatif.
ELECTRONEGATÍV, -Ă, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi. – Din fr. électronégatif.
electronegatív adj. m., pl. electronegatívi; f. electronegatívă, pl. electronegatíve
electronegatív adj. → negativ
ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care are tendința de a capta electroni de la alte substanțe, putând elibera ioni negativi. [Cf. fr. électronégatif].
ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi. (< fr. électronégatif)
ELECTRONEGATÍV ~ă (~i, ~e) (despre elemente chimice) Ai cărei atomi captează electroni, devenind ioni negativi. /<fr. électronégatif

electronegativ dex

Intrare: electronegativ
electronegativ adjectiv