electromotor, ~oare [At: STAMATI, F. 122/15 / S și: (înv) electro-motor / Pl: ~i, ~oare / E: fr électromoteur] 1 sn Motor electric. 2 a Care poate produce curent electric. 3 a (Îs) Tensiune (sau forță) ~oare Tensiune electrică în bornele unui generator când circuitul exterior este deschis.

ELECTROMOTÓR, -OÁRE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur.

ELECTROMOTÓR, -OÁRE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul exterior este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur.

ELECTROMOTÓR1, electromotoare, s. n. Mașină în care energia electrică se transformă în energie mecanică; motor electric.

ELECTROMOTÓR2, -OÁRE, electromotori, -oare, adj. Care poate produce curent electric. Tensiune electromotoare.

electromotór1 adj. m., pl. electromotóri; f. sg. și pl. electromotoáre

electromotór2 s. n., pl. electromotoáre

electromotór adj. → motor

electromotór s. n., pl. electromotoáre

ELECTROMOTÓR s. v. motor electric.

ELECTROMOTÓR, -OÁRE adj. Care poate produce curent electric. // s.n. Mașină care transformă energia electrică în energie mecanică; motor electric. [Cf. fr. électromoteur].

ELECTROMOTÓR, -OÁRE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forță) ~ oare = tensiune electrică la bornele unui generator, când circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. électromoteur)

ELECTROMOTÓR ~oáre n. Motor electric. /<fr. électromoteur

*electromotór n., pl. oare. Motor electric (care preface electricitatea în forță mecanică).

ELECTROMOTOR s. motor electric.