electromagnetic definitie

10 definiții pentru electromagnetic

electromagnetic, ~ă a [At: STAMATI, F. 126/7 / S și: (înv) electro-magnetic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électromagnétique] 1 Care aparține electromagnetismului. 2 Referitor la electromagnetism. 3 Caracteristic electromagnetismului. 4 Bazat pe electromagnetism. 5 (Îs) Câmp ~ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, care are două componente interdependente și anume câmpul electric și cel magnetic.
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -ce, adj. Privitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic. – Din fr. électromagnétique.
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -ce, adj. Privitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni asupra purtătorilor de sarcină electrică sau asupra magneților, având două componente interdependente, și anume câmpul electric și câmpul magnetic. – Din fr. électromagnétique.
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă, electromagnetici, -e, adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Cîmp electromagnetic v. cîmp (3).
electromagnétic adj. m., pl. electromagnétici; f. electromagnétică, pl. electromagnétice
electromagnétic adj. → magnetic
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Câmp electromagnetic = starea fizică particulară a spațiului în care există în același timp un câmp electric și un câmp magnetic. 2. (Despre instrumente de măsurat, relee etc.) Bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. électromagnétique].
ELECTROMAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ câmp ~ = stare fizică particulară a spațiului în care există, în același timp, un câmp electric și unul magnetic. 2. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe acțiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. électromagnétique)
ELECTROMAGNÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de electromagnetism; propriu electromagnetismului. Efect ~.Câmp ~ porțiune de spațiu în care interacționează concomitent un câmp electric și un câmp magnetic. /<fr. électromagnétique
*electromagnétic, -ă adj. Relativ la electro-magnetizm.

electromagnetic dex

Intrare: electromagnetic
electromagnetic adjectiv