Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru electrofon

electrofon, ~─â [At: LTR2 / Pl: ~oane / E: fr ├ęlectrophone] 1 sn (├Änv) Aparat care red─â (╚Öi regleaz─â) sunetele ├«nregistrate pe un disc cu ajutorul dozei de redare Si: picup. 2 a (D. intrumente muzicale) Care se caracterizeaz─â prin transformarea oscila╚Ťiilor electrice ├«n sunete.
ELECTROF├ôN, -─é, electrofoni, -o├íne, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizeaz─â prin transformarea oscila╚Ťiilor electrice ├«n sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. ÔÇô Din fr. ├ęlectrophone.
ELECTROF├ôN, electrofoni, -oane, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizeaz─â prin transformarea oscila╚Ťiilor electrice ├«n sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. ÔÇô Din fr. ├ęlectrophone.
*electrof├│n1 adj. m., pl. electrof├│ni; f. electrof├│n─â, pl. electrof├│ne
electrofón2 (agregat) s. n., pl. electrofoáne
electrofón s. n., pl. electrofoáne
ELECTROFÓN s. v. pick-up.
ELECTROF├ôN s.n. Aparat care reproduce vocea ╚Öi sunetele ├«nregistrate pe un disc prin procedee electromecanice; picup, patefon electric. [< fr. ├ęlectrophone].
ELECTROF├ôN, -─é I. adj. (despre aparate, instrumente muzicale) care utilizeaz─â oscila╚Ťiile electromagnetice pentru a crea sunetele transmise cu ajutorul difuzoarelor. II. s. n. pick-up (2). (< fr. ├ęlectrophone)
ELECTROFON s. picup. (Discuri pentru ~.)
electrof├│n s. n. (muz.) Aparat de reproducere a ├«nregistr─ârilor fonografice pe disc sau pe band─â magnetic─â ÔŚŐ ÔÇ×La Tokio a fost prezentat ├«n premier─â un sistem inedit de reproducere sonor─â. Este vorba despre un nou electrofon care utilizeaz─â o raz─â laser ├«n locul capului clasic de lectur─â.ÔÇŁ R.l. 27 XI 77 p. 6 (din fr. ├ęlectrophone; PR 1950; LTR; DEX, DN3)
electrofone, instrumente ~. Aceast─â cea mai t├ón─âr─â dintre toate grupurile de instrumente* se caracterizeaz─â prin transformarea oscila╚Ťiilor electrice ├«n sunete muzicale. Nu se includ ├«n aceast─â categorie instr. la care curentul electric are un rol adiacent (de ex. la org─â*, unde pune ├«n mi╚Öcare mecanismul pneumatic) E. se ├«mparte ├«n electromecanice ╚Öi radioelectrice. Din primul grup fac parte instr. tradi╚Ťionale (pian*, chitar─â* etc.) ale c─âror sunete ob╚Ťinute ├«n mod obi╚Önuit sunt transformate (pe cale electromagnetic─â, electrostatic─â, electroacustic─â sau fotoelectric─â) ├«n oscila╚Ťii electrice ╚Öi redate din nou, amplificate, sub form─â de vibra╚Ťii* sonore. La aceste instr., prin modificarea frecven╚Ťelor electrice, este posibl─â schimbarea calit─â╚Ťilor timbrale* ╚Öi dinamice ale sunetelor. Cele mai cunoscute din acest grup sunt instr. de tipul pianului: Neo-Bechstein, elektronium, electrophon, photona, pianofon, rhytmikon ╚Öi orga Wurlitzer. Din al doilea grup fac parte instr. eterofone, la care sunetele sunt produse de tuburi electronice, ionice, ╚Öi mai nou de tranzistoare, prin dou─â generatoare de ├«nalt─â frecven╚Ť─â sau de unul, eventual mai multe generatoare, de frecven╚Ť─â joas─â, filtre ╚Öi modulatoare de amplitudine ╚Öi frecven╚Ť─â. Sunetul acestor instr. este influen╚Ťat printr-un factor extern (de ex. m├ón─â, s├órm─â, buton etc.). Instr. radioelectrice pot fi monodice ╚Öi plurifone. Cel mai vechi dintre monodice* (care emite un singur sunet ├«n acela╚Öi timp) este instr. teremin sau termenvox (inventat ├«n 1920 de inginerul Lev Sergheevici Teremin). Acesta const─â dintr-un sistem de tuburi electronice, montate ├«ntr-o cutie de forma unui aparat de radio, av├ónd o anten─â pe suprafa╚Ť─â. Apropiind palma de anten─â, sunetul devine tot mai acut. O pedal─â regleaz─â intensitatea sunetelor. Alt instr. din aceast─â categorie este cel numit Undele Martenot*. Instr. enumerate mai jos func╚Ťioneaz─â ├«n general pe baza principilor descrise: electrophon, eterophon, melocord, kaleidofon, ondiolin─â, partiturofon, trautonium etc. ├«n categoria instr. plurifone (care pot emite simultan mai multe sunete) se num─âr─â orgile Ahlborn, Dereux, Ranger, polychord, consonata novachord, ionika, Hammond, Lipp (v. org─â electronic─â). Sunetele electronice se pot ob╚Ťine prin combinarea generatoarelor electronice cu fixatorul electro-magnetic al sunetelor. Generatorul de sunete produce sunete muzicale f─âr─â armonice*; cu ajutorul multivibratorului se ob╚Ťin sunete bogate ├«n armonice, iar generatorul de zgomote produce sunete de frecven╚Ť─â* nehot─âr├ót─â, de o dinamic─â uniform─â. Prin mixtura celor trei factori produc─âtori de sunete se pot ob╚Ťine combina╚Ťii sonore nelimitate. Prin lovirea unei tobe electrice (membran─â de microfon) se realizeaz─â sunete pregnante, ritmice sau aritmice, dup─â necesitate. ├Än muzica concret─â* ├«n afar─â de aceste elemente constitutive ale muzicii electronice* se utilizeaz─â ╚Öi efecte de zgomote* externe (de ex. ╚Öuieratul locomotivei, sirena vapoarelor, strig─âte, sc├ór╚Ťiituri etc.) ├«nregistrate* pe band─â de magnetofon, re├«nregistrate pe diferite tura╚Ťii, eventual inversate, iar efectele sonore ob╚Ťinute sunt redate din nou. Sunetele astfel realizate se combin─â cu ajutorul unui instr. denumit electro-clavicord ╚Öi din totalitatea variet─â╚Ťilor sonore se realizeaz─â ÔÇ×compozi╚ŤiaÔÇŁ. Pentru aceste lucr─âri nu se mai poate folosi nota╚Ťia, tradi╚Ťional─â, recurg├óndu-se la semne, care se aseam─ân─â cu graficele electrotehnice. Executarea pieselor se face exclusiv prin difuzoare*, f─âr─â interven╚Ťia vreunui interpret.
ELECTRO- ÔÇ×electricitate, electrizareÔÇŁ. ÔŚŐ gr. elektron ÔÇ×ambr─â galben─â, chihlimbarÔÇŁ > fr. ├ęlectro-, engl. id., germ. elektro- > rom. electro-. Ôľí ~biogenez─â (v. bio-, v. -genez─â), s. f., producere de electricitate de c─âtre organismele vii; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul form─ârii ╚Öi al efectelor ei ├«n organismele vii; ~bioscopie (v. bio-, v. -scopie), s. f., metod─â medical─â de stabilire, cu ajutorul curentului electric, a prezen╚Ťei sau absen╚Ťei vie╚Ťii; ~bronhogram─â (v. bronho-, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare a curen╚Ťilor de ac╚Ťiune ai musculaturii netede bronhopulmonare; ~calorimetru (v. calori-, v. -metru1), s. n., calorimetru electric; ~cardiofonogram─â (v. cardio-, v. fono-1, v. -gram─â), s. f., fonocardiogram─â*; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat pentru ├«nregistrarea unei electrocardiograme; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., ├«nregistrare grafic─â a contrac╚Ťiilor mu╚Öchiului cardiac ╚Öi a biocuren╚Ťilor lui; ~cardiogram─â (v. cardio-, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare grafic─â a activit─â╚Ťii electrice a mu╚Öchiului cardiac; ~cardioscop (v. cardio-, v. -scop), s. n., aparat care permite proiectarea pe un ecran a traseului electrocardiogramei; ~cardioscopie (v. cardio-, v. -scopie), s. f., examinare pe un ecran a curbelor electrice ale inimii proiectate de electrocardioscop; ~cerebelografie (v. cerebelo-, v. -grafie), s. f., metod─â de ├«nregistrare grafic─â a biocuren╚Ťilor cerebelului; ~cerebelogram─â (v. cerebelo-, v. -gram─â), s. f., diagram─â ob╚Ťinut─â prin electrocerebelografie; ~chimograf (~kimograf) (v. chimo-1, v. -graf), s. n., aparat utilizat ├«n electrochimografie; ~chimografie (~kimografie) (v. chimo-1, v. -grafie), s. f., metod─â de ├«nregistrare fotoelectric─â a pulsa╚Ťiilor inimii, bazat─â pe utilizarea razelor X; ~chimogram─â (~kimogram─â) (v. chimo-1, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare grafic─â a conturului inimii ╚Öi a vaselor mari ├«n activitate, cu ajutorul electrochimografului; ~chirurgie (v. chir/o-, v. -urgie), s. f., chirurgie bazat─â pe utilizarea curen╚Ťilor electrici; ~cistomiografie (v. cisto-, v. mio-1, v. -grafie), s. f., ├«nregistrare electric─â a curen╚Ťilor de ac╚Ťiune apar╚Ťin├«nd mu╚Öchiului vezical; ~corticografie (v. cortico-, v. -grafie), s. f., tehnic─â de studiere a activit─â╚Ťii electrice a scoar╚Ťei cerebrale, prin aplicarea unor electrozi pe suprafa╚Ťa creierului; ~corticogram─â (v. cortico-, v. -gram─â), s. f., diagram─â ob╚Ťinut─â prin electrocorticografie; ~cromatografie (v. cromato-, v. -grafie), s. f., metod─â de separare a unui amestec de substan╚Ťe sub ac╚Ťiunea unui c├«mp electric; ~cultur─â (v. -cultur─â), s. f., utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor; ~dermatografie (v. dermato-, v. -grafie), s. f., metod─â prin care se cerceteaz─â rezisten╚Ť─â electric─â a pielii; ~dermatometrie (v. dermato-, v. -metrie1), s. f., metod─â de studiu ╚Öi de determinare a conductivit─â╚Ťii electrice a pielii; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., aparat care serve╚Öte la m─âsurarea intensit─â╚Ťii curentului; ~encefalograf (v. encefalo-, v -graf), s. n., aparat utilizat ├«n electroencefalografie; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., tehnic─â de ├«nregistrare grafic─â a activit─â╚Ťii bioelectrice a sistemului nervos central; ~encefalogram─â (v. encefalo-, v. -gram─â), s. f., reprezentare grafic─â a activit─â╚Ťii electrice a creierului, realizat─â cu ajutorul electroencefalografului; ~fil (v. -fil1), adj., (despre o particul─â) care prezint─â afinitate pentru electroni; ~filie (v. -filie1), s. f., puterea electrofil─â a unei particule; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â manifest─ârile biocuren╚Ťilor care ├«nso╚Ťesc procesele fiziologice; ~fluoroscopie (v. fluoro-, v. -scopie), s. f., electrocardiografie fluoroscopic─â; ~fon (v. -fon), s. n., aparat pentru redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor ├«nregistrate pe un disc; ~for (v. -for), s. n., aparat cu care se demonstreaz─â apari╚Ťia electricit─â╚Ťii prin influen╚Ť─â electrostatic─â; ~forez─â (v. -forez─â), s. f., 1. Deplasare spre electrozi a particulelor dintr-o solu╚Ťie coloidal─â sub ac╚Ťiunea c├«mpului electric. 2. Migra╚Ťie a particulelor coloidale aflate ├«n suspensie ├«n celula vie la catod, sub influen╚Ťa curentului electric; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., procedeu de ob╚Ťinere a fotografiilor, bazat pe efectul fotoelectric al lumini; ~fototerapie (v. foto-, v. -terapie), s. f., tip de fototerapie, realizat─â prin metode electrice; ~gastrograf (v. gastro-, v. -graf), s. n., instrument electronic pentru ├«nregistrarea electrogastrografiei; ~gastrografie (v. gastro-, v. -grafie), s. f., ├«nregistrare a fenomenelor electrice care se produc la nivelul stomacului ├«n timpul activit─â╚Ťilor secretorii ╚Öi motorii; ~gastrogram─â (v. gastro-, v. -gram─â), s. f., ├«nregistrare grafic─â a fenomenelor electrice care ├«nso╚Ťesc secre╚Ťia ╚Öi motilitatea gastric─â; ~gen (v. -gen1), adj., care produce electricitate; ~graf (v. -graf), s. n., aparat cu ajutorul c─âruia se face analiza calitativ─â a metalelor ╚Öi minereurilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tipografic bazat pe corodarea electrolitic─â; ~gravimetrie (v. gravi-, v. -metrie1), s. f., metod─â de analiz─â cantitativ─â care se bazeaz─â pe depunerea prin electroliz─â a metalului la catod ╚Öi pe c├«nt─ârirea substan╚Ťei depuse; ~hemostaz─â (v. hemo-, v. -staz─â), s. f., ob╚Ťinere a hemostazei prin cauterizarea vasului care s├«ngereaz─â cu cuterul electric; ~histerograf (v. histero-1, v. -graf), s. n., aparat care ├«nregistreaz─â curen╚Ťii electrici emi╚Öi de contrac╚Ťiile uterine; ~histerogram─â (v. histero-1, v. -gram─â), s. f., curb─â ob╚Ťinut─â la electrohisterograf; sin. electrometrogram─â; ~lit (v. -lit2), s. m., compus chimic care se poate disocia ├«n ioni sub influen╚Ťa curentului electric; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., descompunere a unei substan╚Ťe chimice ├«n stare de solu╚Ťie cu ajutorul curentului electric; ~mecanoterapie (v. mecano-, v. -terapie), s. f., aplicare combinat─â a electricit─â╚Ťii ╚Öi a mecanoterapiei ├«n tratamentul bolnavilor; ~mer (v. -mer), s. m., compus chimic care prezint─â fenomenul electromeriei; ~merie (v. -merie), s. f., izomerie prezentat─â de doi compu╚Öi chimici care difer─â doar prin distribu╚Ťia electronilor; ~metalurgie (v. -metal/o, v. -urgie), s. f., ramur─â a metalurgiei care folose╚Öte procedeele electrolitice sau electrotermice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ansamblu de metode de analiz─â chimic─â cantitativ─â, pentru m─âsurarea diferen╚Ťelor de poten╚Ťial; ~metrogram─â (v. metro-1, v. -gram─â), s. f., electrohisterogram─â*; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument electrostatic pentru m─âsurarea diferen╚Ťelor de poten╚Ťial electric; ~miograf (v. mio-1, v. -graf), s. n., aparat cu ajutorul c─âruia se face electromiografia; ~miografie (v. mio-1, v. -grafie), s. f., metod─â de ├«nregistrare electric─â a contrac╚Ťiilor mu╚Öchilor scheletici; ~miogram─â (v. mio-1, v. -gram─â), s. f., curb─â reprezent├«nd curen╚Ťii electrici genera╚Ťi de activitatea muscular─â; ~narcoz─â (v. -narcoz─â), s. f., anestezie general─â profund─â, produs─â prin ac╚Ťiunea curentului electric asupra creierului; ~nistagmografie (v. nistagmo-, v. -grafie), s. f., metod─â de ├«nregistrare a frecven╚Ťei ╚Öi amplitudinii mi╚Öc─ârilor nistagmice; ~oculografie (v. oculo-, v. -grafie), s. f., metod─â de ├«nregistrare electric─â a mi╚Öc─ârilor oculare prin utilizarea unor electrozi de contact; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul efectelor patologice ale electricit─â╚Ťii industriale ╚Öi atmosferice; ~pirexie (v. -pirexie), s. f., temperatur─â ridicat─â, realizat─â ├«n organism cu ajutorul curen╚Ťilor electrici; ~plasmoliz─â (v. plasmo-, v. -liz─â), s. f., procedeu de degradare a protoplasmei celulare sub ac╚Ťiunea unui curent electric, utilizat ├«n vinifica╚Ťie ╚Öi ├«n industria zah─ârului; ~plastie (v. -plastie), s. f., reproducere ├«n relief a unor obiecte prin depunerea electrolitic─â a unui strat de metal pe tiparul lor; ~pneumograf (v. pneumo-, v. -graf), s. n., pneumograf cu sistem de ├«nregistrare electric─â; ~radiolog (v. radio-, v. -log), s. m., specialist ├«n electroradiologie; ~radiologie (v. radio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â medical─â cuprinz├«nd aplica╚Ťiile electricit─â╚Ťii ╚Öi ale razelor ├«n diagnosticarea ╚Öi tratarea bolilor; ~reoforez─â (v. reo-, v. -forez─â), s. f., variant─â a tehnicii de electroforez─â pe h├«rtie; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se determin─â prezen╚Ťa ╚Öi nivelul electricit─â╚Ťii statice ├«ntr-un corp; ~scopie (v. -scopie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul electroscoapelor ╚Öi al aplica╚Ťiilor lor; ~spectrografie (v. spectro-, v. -grafie), s. f., analiza formei complexe a unei electroencefalograme, prin izolarea ╚Öi ├«nregistrarea sistemului de unde constituent; ~stenoliz─â (v. steno-, v. -liz─â), s. f., depozitarea de ioni sau de particule coloidale pe pere╚Ťii interiori ai unui tub capilar, sub ac╚Ťiunea c├«mpului electric; ~stetograf (v. steto-, v. -graf), s. n., aparat electric care amplific─â ╚Öi ├«nregistreaz─â zgomotele respiratorii ╚Öi cardiace ale toracelui; ~tanasie (v. -tanasie), s. f., moarte provocat─â de curentul electric; sin. electrotraumatism, electrocutare; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öc─âri de orientare, de apropiere sau de ├«ndep─ârtare, provocate plantelor ╚Öi animalelor de curentul electric; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical bazat pe ac╚Ťiunea curen╚Ťilor electrici asupra organismului; ~termie (v. -termie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care utilizeaz─â energia electromagnetic─â pentru ob╚Ťinerea c─âldurii necesare unor opera╚Ťii tehnologice; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., procedeu tipografic de reproducere a gravurilor cu ajutorul electrolizei; ~tomie (v. -tomie), s. f., sec╚Ťionare a ╚Ťesuturilor organice cu ajutorul curen╚Ťilor electrici; ~tonic (v. -tonic), adj., referitor la modific─ârile excitabilit─â╚Ťii unui ╚Ťesut viu, produse de curentul electric care trece prin acesta.[1]

Electrofon dex online | sinonim

Electrofon definitie

Intrare: electrofon (aparat; -oane)
electrofon aparat; -oane
Intrare: electrofon (adj.)
electrofon adj. adjectiv substantiv neutru