electrofiltru sn [At: LTR2 / Pl: ~re / E: fr électrofiltre] Filtru electric.

ELECTROFÍLTRU, electrofiltre, s. n. Filtru electric. – Din fr. électrofiltre.

ELECTROFÍLTRU, electrofiltre, s. n. Filtru electric. – Din fr. électrofiltre.

electrofíltru s. n., pl. electrofíltre

ELECTROFÍLTRU s. n. filtru electric pentru captarea prafului din atmosferă. (< fr. électrofiltre)

electrofíltru s. n. (tehn.) Filtru electric ◊ „La fabrica de ciment «Temelia» din Brașov s-a pus în funcțiune un electrofiltru de captare a prafului.” Sc. 26 VII 62 p. 1. ◊ „La Bistrița a intrat în fabricație cel mai mare electrofiltru românesc.” R.l. 19 XI 74 p. 5; v. și 13 I 82 p. 3; v. și cazan-turn (din fr. électrofiltre; cf. engl. electrofilter; BD 1970; DT, LTR; DEX-S)