Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru electrod

electrod sm [At: MARIN, F. 292/23 / Pl: ~ozi, (îvr) ~i, ~e / E: fr électrode] Conductor electric prin care intră sau iese curentul electric dintr-un mediu conductor sau din vid.
ELECTRÓD, electrozi, s. m. Conductor electric prin care intră sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid. – Din fr. électrode.
ELECTRÓD, electrozi, s. m. Conductor electric prin care intră sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid. – Din fr. électrode.
ELECTRÓD, electrozi, s. m. (Fiz., Chim.) Conductor electric prin care intră sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid.
electród s. m., pl. electrózi
electród s. m., pl. electrózi
ELECTRÓD s.m. Capătul unui circuit electric prin care continuă să treacă curentul; conductor electric prin care trece curentul. [< fr. électrode, cf. fr. électro-, gr. odos – drum].
ELECTRÓD s. m. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul. (< fr. électrode)
ELECTRÓD ~zi m. Conductor electric care realizează contactul între un mediu și o sursă sau un consumator de energie electrică. [Sil. e-lec-trod] /<fr. électrode
electrod m. organ conducător al curentului electric.
*electród m. (electr- și vgr. ῾odós, drum). Punct pin care un curent electric pătrunde într’un corp. Unu din conductoriĭ care se cufundă în baĭa electrolitică.
ELECTRÓD (< fr. {i}; {s} electro- + hodos „drum”) s. m. Conductor electric(metalic sau de cărbune) prin care curentul electric intră (anod) ș iese (catod) într-un sau dintr-un mediu oarecare sau vid; de regulă, are conductivitatea electrică mai mare decât a mediului respectiv. ◊ E. de sudură = e. de sârmă ce conduce curentul electric la piesa care se sudează prin arcul electric format între capătul acestuia și piesă. ◊ E. indicator = e. folosit pentru determinarea concentrației ionilor din soluția în care este introdus.

electrod definitie

electrod dex

Intrare: electrod
electrod substantiv masculin