Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru electrocutare

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr ├ęlectrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omor├« (sau a-╚Öi produce leziuni) ├«n urma unei (puternice) desc─ârc─âri ├«n corp.
electrocutare sf [At: CI╚śMAN, FIZ. II, 211 / Pl: ~t─âri / E: electrocuta] 1 Ucidere cu ajutorul curentului electric Si: electrocutat1 (1), electrocu╚Ťiune (1). 2-3 Moarte (sau producere de leziuni) prin desc─ârcarea curentului electric ├«n corp Si: electrocutat1 (2-3), electrocu╚Ťiune (2-3).
ELECTROCUT├ü, electrocutez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A omor├« sau a muri prin electrocutare. ÔÇô Din fr. ├ęlectrocuter.
ELECTROCUT├üRE, electrocut─âri, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; str─âbatere a unui organism viu de c─âtre un curent electric de intensitate capabil─â s─â-i provoace o v─ât─âmare sau chiar moartea. ÔÇô V. electrocuta.
ELECTROCUT├ü, electrocutez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A omor├« sau a muri prin electrocutare. ÔÇô Din fr. ├ęlectrocuter.
ELECTROCUT├üRE, electrocut─âri, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; str─âbatere a unui organism viu de c─âtre un curent electric de intensitate capabil─â s─â-i provoace o v─ât─âmare sau chiar moartea. ÔÇô V. electrocuta.
ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.
ELECTROCUT├üRE, electrocut─âri, s. f. Faptul de a electrocuta (sau de a fi electrocutat); executarea unui condamnat prin curent electric foarte puternic. So╚Ťii Rosenberg, doi oameni nevinova╚Ťi, ÔÇô au fost condamna╚Ťi la moarte prin electrocutare pentru c─â au luptat al─âturi de oamenii cinsti╚Ťi din lumea ├«ntreag─â pentru pace ╚Öi libertate. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2563.
electrocutá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocuteáză
electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutắrii; pl. electrocutắri
electrocut├í vb., ind. prez. 1 sg. electrocut├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. electrocute├íz─â
electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
ELECTROCUT├ü vb. I. tr., refl. A (se) omor├« cu ajutorul unui curent electric. [< fr. ├ęlectrocuter].
ELECTROCUT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) electrocuta ╚Öi rezultatul ei; electrocu╚Ťiune; electrotraumatism. [< electrocuta].
ELECTROCUT├ü vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omor├«, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. ├ęlectrocuter)
A ELECTROCUT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se electrocuteze. /<fr. ├ęlectrocuter
A SE ELECTROCUT├ü m─â ~├ęz intranz. A muri sub ac╚Ťiunea curentului electric. /<fr. ├ęlectrocuter
*electrocut├ęz v. tr. (din electric ╚Öi cut din execut). Omor pin electricitate (tr─âsnesc). V. curentez.
*electrocu╚Ťi├║ne f. (electric ╚Öi cut din execu╚Ťiune; fr. ├ęlectrocution). Omor├«re pin electricitate.

Electrocutare dex online | sinonim

Electrocutare definitie

Intrare: electrocuta
electrocuta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: electrocutare
electrocutare substantiv feminin