Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru electrocuta

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr ├ęlectrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omor├« (sau a-╚Öi produce leziuni) ├«n urma unei (puternice) desc─ârc─âri ├«n corp.
ELECTROCUT├ü, electrocutez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A omor├« sau a muri prin electrocutare. ÔÇô Din fr. ├ęlectrocuter.
ELECTROCUT├ü, electrocutez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A omor├« sau a muri prin electrocutare. ÔÇô Din fr. ├ęlectrocuter.
ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.
electrocutá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocuteáză
electrocut├í vb., ind. prez. 1 sg. electrocut├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. electrocute├íz─â
ELECTROCUT├ü vb. I. tr., refl. A (se) omor├« cu ajutorul unui curent electric. [< fr. ├ęlectrocuter].
ELECTROCUT├ü vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omor├«, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. ├ęlectrocuter)
A ELECTROCUT├ü ~├ęz tranz. A face s─â se electrocuteze. /<fr. ├ęlectrocuter
A SE ELECTROCUT├ü m─â ~├ęz intranz. A muri sub ac╚Ťiunea curentului electric. /<fr. ├ęlectrocuter
*electrocut├ęz v. tr. (din electric ╚Öi cut din execut). Omor pin electricitate (tr─âsnesc). V. curentez.

Electrocuta dex online | sinonim

Electrocuta definitie

Intrare: electrocuta
electrocuta verb grupa I conjugarea a II-a