electrocuțiune sf [At: CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr électrocution] (Iuz) 1-3 Electrocutare (1-3).

electrocuțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni

electrocuțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. electrocuțiúnii; pl. electrocuțiúni

ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution].

ELECTROCUȚIÚNE s. f. electrocutare. (< fr. électrocution)

*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.