electrocomunicație definitie

7 definiții pentru electrocomunicație

electrocomunicație sf [At: DT / P: ~ți-e~ / Pl: ~ii / E: electro- + comunicație] Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice.
ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din fr. électrocommunication.
ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din fr. électrocommunication.
electrocomunicáție (-ți-e) s. f., art. electrocomunicáția (-ți-a), g.-d. art. electrocomunicáției; pl. electrocomunicáții, art. electrocomunicáțiile (-ți-i-)
electrocomunicáție s. f. → comunicație
ELECTROCOMUNICÁȚIE s.f. Procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. [Gen. -iei. / < fr. électrocommunication].
ELECTROCOMUNICÁȚIE s. f. procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. (< fr. électrocommunication)

electrocomunicație dex

Intrare: electrocomunicație
electrocomunicație substantiv feminin