electrocinetic, ~ă [At: CHIRIȚĂ, P. 171 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr électrocinétique] 1 a Care aparține electrocineticii (5). 2 a Referitor la electrocinetică (5). 3 a Specific electrocineticii (5). 4 a De electrocinetică (5). 5 sf Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție.

ELECTROCINÉTIC, -Ă, electrocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. 2. Adj. Care se referă la electrocinetică (1), care aparține electrocineticii. – Din fr. électrocinétique.

ELECTROCINÉTIC, -Ă, electrocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. 2. Adj. Care se referă la electrocinetică (1), care aparține electrocineticii. – Din fr. électrocinétique.

electrocinétic adj. m., pl. electrocinétici; f. electrocinétică, pl. electrocinétice

electrocinétică s. f., g.-d. art. electrocinéticii

electrocinétic adj. → cinetic

electrocinétică s. f., g.-d. art. electrocinéticii

ELECTROCINÉTIC, -Ă adj. Referitor la electrocinetică. [< fr. électrocinétique].

ELECTROCINÉTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază curenții electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrocinétique].

ELECTROCINÉTIC, -Ă s. f. referitor la electrocinetică. II. s. f. ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. (< fr. électrocinétique)