electroacustică definitie

12 definiții pentru electroacustică

electroacustic, ~ă [At: PUȘCARIU, L.R. I, 79 / P: ~tro-a~ / S și: electro-acustic / Pl: (1-4) ~ici, ~ice / E: fr électro-acoustique, ger Elektroakustik] 1 a Care aparține electroacusticii (5). 2 a Referitor la electroacustică (5). 3 a Specific electroacusticii (6) 4 a De electroacustică (5). 5 sf Știință care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. corectată
ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Adj. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.
ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers, precum și metodele de măsurare corespunzătoare și aplicațiile tehnice ale acestei transformări. 2. Adj. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.
electroacústic adj. m., pl. electroacústici; f. electroacústică, pl. electroacústice
electroacústică (-tro-a-) s. f., g.-d. art. electroacústicii
electroacústică s. f. (sil. -tro-a-), g.-d. art. electroacústicii
ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique].
ELECTROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la electroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. (< fr. électro-acoustique, /II/ germ. Electroakustik)
ELECTROACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și cu aplicațiile acestor transformări. /<fr. électro-acustique, germ. Elektroakustik
electroacústic, -ă adj. 1978 (electr.) Care privește electroacustica v. insectofon (din fr. électro-acoustique; PR 1948; DEX-S)
electroacustică v. acustică.
ELECTROACÚSTIC, -Ă (< fr.) adj. Care se referă la electroacustică. ◊ Muzică e. = denumire utilizată în special în zonele francofone, desemnând o tehnică și un gen muzical apărute în anii ’50, respectiv muzica pentru bandă magnetică. Se realizează prin prelucrare și mixaj, utilizând atât sunete de origine convențională înregistrate prin microfoane, cât și sunete obținute cu ajutorul generatoarelor electronice, calculatoarelor, sintetizatoarelor etc.

electroacustică dex

Intrare: electroacustic
electroacustic
Intrare: electroacustică
electroacustică substantiv feminin
  • silabisire: -tro-a-