electrisi vt vz electriza

electriza vt [At: HELIADE, F. 11/3 / V: (înv) ~isi (Pzi: ~sesc) (îvr) ~izi (Pzi: ~zesc) / Pzi: ~zez / E: fr électriser] 1 A face, prin diverse procedee, să funcționeze pe baza curentului electric (10). 2 A încărca cu electricitate (1). 3 (Fig) A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă Si: a anima, a entuziasma, a fascina, a înflăcăra, a însufleți.

electrizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: electriza] 1-3 Electrizare (1-3).

electrizat2, ~ă a [At: STAMATI, F. 116/24 / Pl: ~ați, ~e / E: electriza] 1 (D. unele corpuri) Care a fost supus electrizării (1). 2 (D. unele corpuri) Încărcat cu electricitate (1). 3 (Fig) Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă Si: animat, entuziasmat, fascinat, însuflețit.

electrizi vt vz electriza

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă. – V. electriza.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Asupra căruia a fost produsă o impresie puternică și bruscă. – V. electriza.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta o sarcină electrică în unele corpuri, prin frecare, contact cu alt corp, încălzire, acțiuni chimice sau inducție. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra. O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pașilor cu pintenii sunînd ca niște clopoței. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.

ELECTRIZÁT, -Ă, electrizați, -te, adj. 1. În stare de electrizare. 2. Fig. Înflăcărat, entuziasmat. Pe loc ambele cete aprins electrizate Scot paloșele-n soare c-un freamăt de oțel. ALECSANDRI, P. III 227.

electrizá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizeáză

electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. și pl. electrizeáză

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.

ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)

A ELECTRIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleți; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser

A SE ELECTRIZÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleți; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser

electrizà v. 1. a încărca cu electricitate, a da unui corp proprietățile electrice ; 2. fig. a excita peste măsură, a face o impresiune vie și profundă: a electriza o adunare.

*electrizéz v. tr. (d. electric). Încarc cu electricitate. Fig. Însuflețesc, entuziazmez: a electriza o adunare.