Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru electrizat

electrisi vt vz electriza
electriza vt [At: HELIADE, F. 11/3 / V: (├«nv) ~isi (Pzi: ~sesc) (├«vr) ~izi (Pzi: ~zesc) / Pzi: ~zez / E: fr ├ęlectriser] 1 A face, prin diverse procedee, s─â func╚Ťioneze pe baza curentului electric (10). 2 A ├«nc─ârca cu electricitate (1). 3 (Fig) A produce asupra cuiva o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â Si: a anima, a entuziasma, a fascina, a ├«nfl─âc─âra, a ├«nsufle╚Ťi.
electrizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: electriza] 1-3 Electrizare (1-3).
electrizat2, ~─â a [At: STAMATI, F. 116/24 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: electriza] 1 (D. unele corpuri) Care a fost supus electriz─ârii (1). 2 (D. unele corpuri) ├Änc─ârcat cu electricitate (1). 3 (Fig) Asupra c─âruia a fost produs─â o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â Si: animat, entuziasmat, fascinat, ├«nsufle╚Ťit.
electrizi vt vz electriza
ELECTRIZ├ü, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate ├«n unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â; a entuziasma, a ├«nfl─âc─âra, a anima. ÔÇô Din fr. ├ęlectriser.
ELECTRIZ├üT, -─é, electriza╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electriz─ârii. 2. Fig. Asupra c─âruia a fost produs─â o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â. ÔÇô V. electriza.
ELECTRIZ├ü, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate ├«n unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â; a entuziasma, a ├«nfl─âc─âra, a anima. ÔÇô Din fr. ├ęlectriser.
ELECTRIZ├üT, -─é, electriza╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care a fost supus electriz─ârii. 2. Fig. Asupra c─âruia a fost produs─â o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â. ÔÇô V. electriza.
ELECTRIZ├ü, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta o sarcin─â electric─â ├«n unele corpuri, prin frecare, contact cu alt corp, ├«nc─âlzire, ac╚Ťiuni chimice sau induc╚Ťie. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternic─â ╚Öi brusc─â; a entuziasma, a ├«nfl─âc─âra. O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pa╚Öilor cu pintenii sun├«nd ca ni╚Öte clopo╚Ťei. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.
ELECTRIZ├üT, -─é, electriza╚Ťi, -te, adj. 1. ├Än stare de electrizare. 2. Fig. ├Änfl─âc─ârat, entuziasmat. Pe loc ambele cete aprins electrizate Scot palo╚Öele-n soare c-un fream─ât de o╚Ťel. ALECSANDRI, P. III 227.
electrizá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizeáză
electriz├í vb., ind. prez. 1 sg. electriz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. electrize├íz─â
ELECTRIZARE PRIN INFLU├ëN╚Ü─é s. (FIZ.) induc╚Ťie electrostatic─â.
ELECTRIZ├ü vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce ├«ntr-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A ├«nfl─âc─âra, a entuziasma, a anima. [< fr. ├ęlectriser].
ELECTRIZ├ü vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate ├«n unele corpuri. 2. (fig.) a ├«nfl─âc─âra, a entuziasma, a anima. (< fr. ├ęlectriser)
A ELECTRIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (corpuri) A ├«nc─ârca cu electricitate; a prevedea cu sarcin─â electric─â. 2) fig. (persoane) A face s─â se electrizeze; a anima; a ├«nfl─âc─âra; a ├«nsufle╚Ťi; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. ├ęlectriser
A SE ELECTRIZ├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A c─âp─âta sarcin─â electric─â. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se ├«nfl─âc─âra; a se entuziasma; a se ├«nsufle╚Ťi; a se antrena; a se ambala. /<fr. ├ęlectriser
electriz├á v. 1. a ├«nc─ârca cu electricitate, a da unui corp propriet─â╚Ťile electrice ; 2. fig. a excita peste m─âsur─â, a face o impresiune vie ╚Öi profund─â: a electriza o adunare.
*electriz├ęz v. tr. (d. electric). ├Äncarc cu electricitate. Fig. ├Änsufle╚Ťesc, entuziazmez: a electriza o adunare.

Electrizat dex online | sinonim

Electrizat definitie

Intrare: electriza
electriza verb grupa I conjugarea a II-a
electrizi
electrisi
Intrare: electrizat
electrizat adjectiv