electrizare prin influență definitie

23 definiții pentru electrizare prin influență

electrisi vt vz electriza
electrisire sf vz electrizare
electriza vt [At: HELIADE, F. 11/3 / V: (înv) ~isi (Pzi: ~sesc) (îvr) ~izi (Pzi: ~zesc) / Pzi: ~zez / E: fr électriser] 1 A face, prin diverse procedee, să funcționeze pe baza curentului electric (10). 2 A încărca cu electricitate (1). 3 (Fig) A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă Si: a anima, a entuziasma, a fascina, a înflăcăra, a însufleți.
electrizare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~isire / Pl: ~zări / E: electriza] 1 Realizare, prin diverse procedee, a funcționării pe baza curentului electric (10) Si: electrizat1 (1), (îdt) electrizație (1). 2 Încărcare a unui corp cu electricitate (1) Si: electrizat1 (2), (îdt) electrizație (2). 3 (Fig) Fascinare.
electrizi vt vz electriza
ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.
ELECTRIZÁRE s. f. Acțiunea de a electriza și rezultatul ei; înflăcărare, animare. – V. electriza.
ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.
ELECTRIZÁRE, electrizări, s. f. Acțiunea de a electriza și rezultatul ei; înflăcărare, animare. – V. electriza.
ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta o sarcină electrică în unele corpuri, prin frecare, contact cu alt corp, încălzire, acțiuni chimice sau inducție. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra. O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pașilor cu pintenii sunînd ca niște clopoței. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.
ELECTRIZÁRE s. f. Acțiunea de a electriza; starea unui corp care a fost electrizat.
electrizá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizeáză
electrizáre s. f., g.-d. art. electrizắrii
electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. și pl. electrizeáză
electrizáre s. f., g.-d. art. electrizării; pl. electrizări
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.
ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].
ELECTRIZÁRE s.f. Acțiunea de a electriza și rezultatul ei; înflăcărare, entuziasmare. [< electriza].
ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)
A ELECTRIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleți; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser
A SE ELECTRIZÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleți; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser
electrizà v. 1. a încărca cu electricitate, a da unui corp proprietățile electrice ; 2. fig. a excita peste măsură, a face o impresiune vie și profundă: a electriza o adunare.
*electrizéz v. tr. (d. electric). Încarc cu electricitate. Fig. Însuflețesc, entuziazmez: a electriza o adunare.

electrizare prin influență dex