electricitate definitie

17 definiții pentru electricitate

electricita sf vz electricitate
electricitate sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 62/35 / V: (înv) ~iți~, (îvr) electricita, ~isi~, ~izi~ / Pl: ~ități / E: fr electricité, ger Elektrizität, lat electricitas, -atis] 1 Proprietate fizică fundamentală a materiei, manifestată prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea sau de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică (12) Si: electrică (18). 2 Totalitate a fenomenelor electrice (1-8) Si: (înv) electrism, electru. 3 (Met; îs) ~ atmosferică Ansamblu al fenomenelor electrice (1) din atmosferă. 4 (Îas) Ramură a meteorologiei care se ocupă cu fenomene electrice (1) din atmosferă. 5 (Fzl; reg; îs) ~ animală Fenomenele electrice (1) (și electrocinetice) care însoțesc activitatea organelor și a țesuturilor vii. 6 Lumină electrică (8). 7 Curent electric (10). 8 (Fig) Stare de surescitare Si: tensiune. 9 Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice (1-8). 10 (Fiz; imp) Electromagnetism. 11 (Glg; îs) ~ terestră Fenomene din interiorul scoarței pământului care produc (sau sunt produse de) curenți(i) electrici (5). corectată
electrisitate sf vz electricitate
electrițitate sf vz electricitate[1] modificată
ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité.
ELECTRICITÁTE s. f. 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). Electricitate animală = energie electrică produsă de țesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité.
ELECTRICITÁTE s. f. 1. Mărime de stare pe care o au corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. Nici aviația, nici electricitatea, nici așa-zisa putere atomică n-au fost născocite ca să ni se ucidă pruncii și soțiile. SADOVEANU, O. A. I 263. ◊ Electricitate pozitivă v. pozitiv. Electricitate negativă v. negativ. Electricitate statică v. static. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.). ♦ (În vorbirea curentă) Lumină electrică. Ca o stea va luci, intr-o sară, electricitatea... lămpile și opaițurile vor păli sub răsăritul soarelui odrăslit de mîna omului. CAMILAR, TEM. 145. Mă voi zbate s-aduc la gospodărie un dinam... s-avem electricitate cît mai repede. id. ib. 368. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice.
electricitáte s. f., g.-d. art. electricitắții
electricitáte s. f., g.-d. art. electricității
ELECTRICITÁTE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. v. lumină electrică.
ELECTRICITÁTE s.f. 1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul și apoi separate; sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul și de mișcarea unei particule numite electron. 2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [Cf. fr. électricité < lat. electrum, gr. elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales].
ELECTRICITÁTE s. f. 1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul și apoi separate; sarcină electrică. ◊ lumină electrică. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. (< fr. électricité)
ELECTRICITÁTE f. 1) Formă de energie produsă de mișcarea și de interacțiunea unor particule purtătoare de sarcină electrică. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D. electricității; Sil. -lec-tri-] /<fr. électricité, lat. electricitas, ~atis
electricitate f. starea particulară a unor corpuri cari, sub influența frecării (a căldurei sau a reacțiunilor chimice), capătă proprietatea de a atrage unele corpuri ușoare, de a produce scântei ori comoțiuni nervoase la ființele vii, de a descompune apa sau sărurile, etc.: telegrafele, telefoanele, lumina electrică și galvanoplastia sunt principalele aplicațiuni ale electricității.
*electricitáte f. (d. electric. Cp. cu sonicitate). Fiz. Proprietatea pe care o aŭ toate corpurile de a atrage, în anumite împrejurărĭ, corpurile ușoare de lîngă ele, de a emite scînteĭ și de a cauza comoțiunĭ nervoase la animale. Știința acesteĭ proprietățĭ. – Acest cuvînt îșĭ are rădăcina în vgr. élektron, chihlimbar galben, fiind-că în această substanță a fost descoperită de Talete (sec. VII în ainte de Hristos) proprietatea care dă naștere fenomenelor electrice. Cînd frecăm doŭă corpurĭ, se formează doŭă felurĭ de electricitate, una numită pozitivă, și alta negativă; fie-care se manifestă pe unu din corpurile frecate. Cele doŭă felurĭ de electricitate tinzînd constant a se combina cînd un corp electrizat pozitiv se apropie de un corp neelectrizat saŭ electrizat negativ, fenomenele electrice încep a se produce. Această combinare a celor doŭă electricitățĭ e adese-orĭ însoțită de huĭet și scînteĭ. În timpu uneĭ furtunĭ, huĭetu se numește tunet, și scînteĭa fulger; schimbu se întîmplă atuncĭ între doĭ nourĭ divers electrizațĭ saŭ între un nour și pămînt. În acest ultim caz, obĭectele intermediare, ca oameniĭ, animalele, arboriĭ, sînt adese-orĭ trăsnițĭ (V. paratrăsnet). Electricitatea dezvoltată pin frecare se numește statică, ca să se distingă de cea dezvoltată pin reacțiunĭ chimice saŭ pin alte mijloace și care se numește dinamică. Aplicațiunile electricitățiĭ îs numeroase. De ĭa ne servim la aurire și argintire, la galvano-plastie, la telegrafia electrică, la telefonie, la luminat ș. a. Se întrebuințează asemenea și ca forță motrice la automobile, locomotive, vapoare ș. a.
*termo-electricitáte f. (vgr. thermós, cald, și electricitate). Electricitate dezvoltată de căldură.
ELECTRICITATE s. 1. (FIZ.) sarcină (electrică). (~ pozitivă.) 2. energie electrică, lumină electrică. (S-a întrerupt ~.)

electricitate dex

Intrare: electricitate
electricitate substantiv feminin
electricita
electrisitate
electrițitate