Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru electoral

electoral2, ~─â a [At: VASICI, M. I, 13/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr ├ęlectoral] 1 Care apar╚Ťine electorului (1). 2 Care provine de la un elector (1). 3 Privitor la elector (1). 4 Specific electorului (1). 5 De elector (1). 6 ├Än care a domnit un elector (1). 7-8 Referitor la alegeri (sau la aleg─âtori). 9 Specific alegerilor. 10 Care se organizeaz─â ├«n vederea alegerilor. 11 Care se constituie prin alegeri Si: electiv (5). 12 Care are scopul de a alege Si: electiv (10).
electoral1 [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 405 / E: eg electoral (wool)] 1 si ras─â de oi originar─â din Anglia. 2 si Oaie din rasa electoral (1). 3 ain (├Äs) Merinos ~ Varietate de merinos, cu firul foarte fin, ob╚Ťinut─â de la electoral1 (1).
ELECTOR├üL, -─é, electorali, -e, adj. Privitor la alegeri, ├«n vederea alegerilor. ÔÇô Din fr. ├ęlectoral.
ELECTOR├üL, -─é, electorali, -e, adj. Privitor la alegeri, ├«n vederea alegerilor. ÔÇô Din fr. ├ęlectoral.
ELECTOR├üL, -─é, electorali, -e, adj. Referitor la alegeri sau la aleg─âtori; ├«n leg─âtur─â cu alegerile, ├«n vederea alegerilor. ├Äntr-o atmosfer─â ├«nsufle╚Ťit─â, aleg─âtorii circumscrip╚Ťiei electorale or─â╚Öene╚Öti nr. 90 au manifestat ├«ndelung pentru partid ╚Öi guvern. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2846. Lege electoral─â = lege care reglementeaz─â sistemul dup─â care se fac alegerile ╚Öi modul ├«n care se ├«mpart mandatele. List─â electoral─â = list─â pe care se ├«nregistreaz─â numele aleg─âtorilor pentru a li se putea verifica dreptul la vot ╚Öi a li se elibera c─âr╚Ťile de aleg─âtor. Campanie electoral─â = totalitatea mijloacelor de propagand─â folosite ├«n vederea unor alegeri. Campania electoral─â se desf─â╚Öoar─â ├«n condi╚Ťiile ├«nsemnatelor succese dob├«ndite de lag─ârul p─âcii, democra╚Ťiei ╚Öi socialismului, ├«n frunte cu marea Uniune Sovietic─â ├«n lupta pentru pace. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2784. Agent electoral v. agent. Clientel─â electoral─â = totalitatea cet─â╚Ťenilor care, ├«n regimul capitalist, s├«nt atra╚Öi, prin mijloace demagogice, prin teroare sau prin falsuri, s─â voteze pentru un partid burghez. O parte destul de ├«nsemnat─â a clasei muncitoare, ├«napoiat─â din punct de vedere politic, ╚Öi ├«n special marea mas─â a ╚Ť─âranilor no╚Ötri, constituia ├«n mod obi╚Önuit clientela electoral─â a diverselor partide politice care se schimbau la c├«rma ╚Ť─ârii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 15.
electorál adj. m., pl. electoráli; f. electorálă, pl. electorále
electorál adj. m., pl. electoráli; f. sg. electorálă, pl. electorále
ELECTOR├üL, -─é adj. Privitor la alegeri. [< fr. ├ęlectoral].
ELECTOR├üL, -─é adj. referitor la alegeri. (< fr. ├ęlectoral)
ELECTOR├üL ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de alegeri; propriu alegerilor. /<fr. ├ęlectoral
electoral a. relativ la alegeri: colegiu, comitet electoral; cart─â electoral─â, proprie fiec─ârui aleg─âtor; liste electorale, coprinz├ónd pe to╚Ťi aleg─âtorii comunei, se alc─âtuesc ├«n fiecare an.
*elector├íl, -─â adj. (d. elector; fr. ├ęlectoral). Relativ la elector─ş, la aleg─âtor─ş: colegi┼ş electoral.

Electoral dex online | sinonim

Electoral definitie

Intrare: electoral
electoral adjectiv