eleșteu definitie

17 definiții pentru eleșteu

elesteu sn vz heleșteu
eleșteu s [At: MAT. DIALECT. I, 204 / A: nct / E: mg élesztö] (Reg) Drojdie de bere.
ELEȘTÉU s. n. v. heleșteu.
HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [Var.: eleștéu s. n.] – Din magh. halastó.
ELEȘTÉU, eleșteie, s. n. V. heleșteu.
HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [Var.: eleștéu s. n.] – Din magh. halastó.
ELEȘTÉU s. n. v. heleșteu.
HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Lac mic pentru creșterea peștilor; iaz cu pește. Ca printr-un vad de heleșteu, Tîrîm picioarele. CAMIL PETRESCU, V. 15. Avea... un heleșteu de pește foarte mare și frumos, nu tare departe de curte. SBIERA, P. 117. Un heleșteu cu zăgaz de taraci, din trestiile stufoase ale căruia se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. – Pl. și: heleștaie (FILIMON, C. 120). – Variantă: eleștéu (ISPIRESCU, L. 34, ALECSANDRI, T. 745) s. n.
heleștéu s. n., art. heleștéul; pl. heleștéie
heleștéu s. n., art. heleștéul; pl. heleștéie
HELEȘTÉU s. iaz, (reg.) râmnic, (înv.) pescuină. (A pescuit în ~.)
heleștéu (heleștéie), s. n. – Bazin cu apă sau iaz pentru creșterea peștilor. – Var. eleșteu, hăleșteu, aleșteu. Mag. halastó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92), de la tó „bazin”, cf. tău și halas „care abundă în pești”.
HELEȘTÉU ~ie n. Iaz special amenajat pentru creșterea și înmulțirea peștilor; râmnic. /<ung. halastó
heleșteu n. iaz cu pește. [Ung. HALASTÓ].
eleștéŭ, V. heleșteŭ.
heleștéŭ și eleșteŭ n., pl. eĭe (ung. halastó, id., d. hal, pește, halas, cu mulțĭ peștĭ, și tó, baltă, tăŭ. V. tăŭ). Ĭaz. – Și aleșteŭ (Ĭov. 150 și 226).
HELEȘTEU s. iaz, (reg.) rîmnic, (înv.) pescuină. (A pescuit în ~.)

eleșteu dex

Intrare: heleșteu
eleșteu
heleșteu substantiv neutru
elesteu
Intrare: eleșteu (drojdie)
eleșteu drojdie