eldorado sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: (rar) ~uri / E: fr Eldorado, cf sp Eldorado] 1 Țară încântătoare, plină de bogății. 2 Loc încântător și plin de bogății.

ELDORÁDO s. n. Țară plină de bogății, încântătoare. – Din fr. Eldorado.

ELDORÁDO s. n. Țară plină de bogății, încântătoare. – Din fr. Eldorado.

eldorádo (ținut de vis) s. n., art. eldorádoul; pl. eldorádo

Eldorádo (ținut fabulos) s. propriu n.

Eldorádo s. pr. n.

ELDORÁDO s.n. Țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (p. ext.) țară încântătoare, plină de bogății. [< fr. eldorado, cf. sp. eldorado – cel aurit].

ELDORÁDO s. n. țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (p. ext.) țară încântătoare. (< fr., sp. eldorado)

Eldorado n. 1. țară imaginară în America de S., abundantă în aur și bogății; 2. fig. locaș desfătător.

*eldorádo n. (sp. el dorado, Eleorado, adică el pais dorado, țara de aur). O țară pe care Orellana († 1550), locotenentu luĭ Pizarro, credea c’a găsit-o între Amazon și Orinoco și pe a căreĭ capitală el o numea Manoa. Fig. Paradis, țară încîntătoare și plină de bogățiĭ. V. pămînt.

ELDORADO, țară imaginară, considerată fabulos de bogată în aur, pe care conchistadorii spanioli o credeau situată undeva în NE Americii de Sud, între Orinoco și Amazon. Simbol al bogăției și abundenței, a devenit subiect al unor opere literare, cinematografice etc.