Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru elansare

elansa vr [At: DN2 / Pzi: ~sez / E: fr ├ęlancer] (Frm; liv; rar) 1 A se av├ónta. 2 A se repezi.
elansare sf [At: DN2 / Pl: ~sări / E: elansa] (Frm; liv; rar) 1 Avântare. 2 Repezire. 3 (Fig) Năzuire (către ceva).
ELANS├ü, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se av├ónta, a se repezi. ÔÇô Din fr. ├ęlancer.
ELANS├üRE, elans─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a se elansa ╚Öi rezultatul ei; av├óntare, repezire; fig. av├ónt, n─âzuire c─âtre ceva. ÔÇô V. elansa.
ELANS├ü, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se av├ónta, a se repezi. ÔÇô Din fr. ├ęlancer.
ELANS├üRE, elans─âri, s. f. (Livr.) Ac╚Ťiunea de a se elansa ╚Öi rezultatul ei; av├óntare, repezire; fig. av├ónt, n─âzuire c─âtre ceva. ÔÇô V. elansa.
!elansá (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se elanseáză
elansáre (livr.) s. f., g.-d. art. elansắrii; pl. elansắri
elans├í vb., ind. prez. 1 sg. elans├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. elanse├íz─â
elansáre s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări
ELANS├ü vb. I. refl. (Fran╚Ťuzism) A se av├ónta, a se repezi. [< fr. ├ęlancer].
ELANS├üRE s.f. (Fran╚Ťuzism) Av├óntare, repezire; (fig.) av├ónt, n─âzuire (c─âtre ceva). [< elansa].
ELANS├ü vb. I. refl. a se av├ónta, a n─âzui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel ├«nc├ót s─â aib─â o ├«nclinare spre ├«nainte, conferind zvelte╚Ťe. (< fr. ├ęlancer)

Elansare dex online | sinonim

Elansare definitie

Intrare: elansa
elansa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: elansare
elansare substantiv feminin