elansare definitie

2 intrări

13 definiții pentru elansare

elansa vr [At: DN2 / Pzi: ~sez / E: fr élancer] (Frm; liv; rar) 1 A se avânta. 2 A se repezi.
elansare sf [At: DN2 / Pl: ~sări / E: elansa] (Frm; liv; rar) 1 Avântare. 2 Repezire. 3 (Fig) Năzuire (către ceva).
ELANSÁ, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.
ELANSÁRE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.
ELANSÁ, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.
ELANSÁRE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.
!elansá (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se elanseáză
elansáre (livr.) s. f., g.-d. art. elansắrii; pl. elansắri
elansá vb., ind. prez. 1 sg. elanséz, 3 sg. și pl. elanseáză
elansáre s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări
ELANSÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se avânta, a se repezi. [< fr. élancer].
ELANSÁRE s.f. (Franțuzism) Avântare, repezire; (fig.) avânt, năzuire (către ceva). [< elansa].
ELANSÁ vb. I. refl. a se avânta, a năzui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe. (< fr. élancer)

elansare dex

Intrare: elansa
elansa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: elansare
elansare substantiv feminin