elan definitie

29 definiții pentru elan

elan1 sm [At: BARONZI, I. V. IV, 198/21 / V: (înv) ial~ / Pl: ~i / E: fr élan] Animal rumegător din familia cervidelor, cu coarne mari și ramificate în formă de lopeți, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Asiei și Americii (Alces alces).
elan2 sn [At: DEMETRESCU, O. 161 / Pl: ~uri / E: fr élan] 1 Însuflețire creatoare Si: avânt, entuziasm. 2 (Flz; îs) ~ vital Principiu spiritual mistic care ar determina evoluția lumii. 3 (Spt) Complex de mișcări și procedee executate în vederea efectuării unei sărituri, aruncături, alergări etc.
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.[1]
ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.
ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m.
ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.
elán1 (animal) s. m., pl. eláni
elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri
elán (animal) s. m., pl. eláni
elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri
ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.
ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].
ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].
ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)
ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)
ELÁN1 ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, din familia cerbilor, cu coarne ramificate și lățite, care trăiește în regiunile nordice. /<fr. élan
ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan
elan m. cerb mare din pădurile Nordului.
elan n. avânt, mișcare sufletească: într’un elan de generozitate (= fr. élan).
Elanul m. afluent al Prutului în jud. Fălciu, curge între Bârlad și Prut.
1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin nordu Eŭropeĭ și Americiĭ.
*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.
ELAN s. 1. ardoare, avînt, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.) 2. ardoare, avînt, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai mult ~.)
ELÁN1 (< fr.) s. m. Mamifer rumegător cu coarne ramificate și lățite (Alces alces). Trăiește în N Eurasiei și al Americii de Nord. Este cel mai mare animal paricopitat din familia cervidelor (c. 2,4 m și 450 kg greutate).
ELÁN2 (< fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).
ELAN 1. Râu, afl. dr. al Prutului; 68 km. Izv. din Coasta Lohanului (Podișul Central Moldovenesc) și străbate Dealurile Fălciului și depr. cu același nume. 2. Depresiunea Elanului, reg. colinară în E Pod. Bârladului, între râul cu același nume și Prut, la E de Dealurile Fălciului. Alt. max.: 234 m.
PLATYCERIUM Desv. PLATICERIUM, CORN DE CERB, CORN DE ELAN, fam. Polypodiaceae. Gen originar din zonele tropicale ale Australiei, 17-20 specii, epifite, rizom tîrîtor și ramificat, solzos, frunze așezate în 2 rînduri pe rizom, de 2 feluri, unele de culoare maro – care au rol de acoperire (acoperă rizomul și rădăcinile) -, foarte late, în formă de solzi, sesile, persistente, imbricate și altele normale, scurt-pețiolate, erecte, cu vîrfuri pendente, de cîteva ori bifurcate, puțin pieloase, pubescente, nedentate. Nervurile principale sînt bifurcate și apoi paralele.

elan dex

Intrare: elan (animal)
elan 1 pl. -i substantiv masculin
Intrare: elan (avânt)
elan 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Elan
Elan