elagagiu sm vz elagaj

elagaj sn [At: BREZOIANU, A. 375/10 / V: (înv) ~gagiu / Pl: ~e / E: fr élagage] (Sil) 1 Fenomen natural de cădere a ramurilor din partea de jos a coroanei unui arbore Si: elagare (1). 2 Operație de îndepărtare a ramurilor din partea inferioară a coroanei unui arbore Si: elagare (2).

ELAGÁJ, elagaje, s. n. Operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor, aplicată în exploatările forestiere; elagare. – Din fr. élagage.

ELAGÁJ, elagaje, s. n. Operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor, aplicată în exploatările forestiere; elagare. – Din fr. élagage.

elagáj s. n., pl. elagáje

elagáj s. n., pl. elagáje

ELAGÁJ s.n. (Silv.) Elagare. [Pl. -je. / < fr. élagage].

ELAGÁJ s. n. elagare. (< fr. élagage)

ELAGÁJ ~e n. Tăiere a crengilor din partea inferioară a tulpinii arborilor. /<fr. élagage