Dicționare ale limbii române

O definiție pentru ekistică

EKÍSTICĂ (< fr., engl. {i}) s. f. Știința care studiază fenomenele ce condiționează așezările umane în scopul maximizării rolului elementelor naturale, optimizării calității relațiilor dintre om și mediul înconjurător și al menținerii unei calități înalte a mediului și a vieții. E. este considerată de unii cercetători ca formă superioară a ecologiei umane.

Ekistică dex online | sinonim

Ekistică definitie

Intrare: ekistică
ekistică