ejectare definitie

2 intrări

11 definiții pentru ejectare

ejecta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr éjecter] 1 (C.i. un fluid, un obiect etc.) A evacua. 2 A proiecta în afară cu o anumită forță.
ejectare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: ejecta] 1 (D. un fluid, un obiect etc.) Ejecție (3). 2 Ieșire automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. 3 Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului la prăbușirea unui avion foarte rapid.
EJECTÁ, ejectez, vb. I. Tranz. A da afară, a evacua cu putere (un fluid, un obiect etc.). – Din fr. éjecter.
*ejectá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejecteáză
ejectá vb., ind. prez. 1 sg. ejectéz, 3 sg. și pl. ejecteáză
ejectáre s. f., pl. ejectări
EJECTÁ vb. I. tr. A da afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). [< fr. éjecter].
EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].
EJECTÁ, ejectéz, vb. I. Tranz. A arunca, a proiecta afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). (cf. fr. éjecter, lat. eiectare)
A EJECTÁ ~éz tranz. (lichide, obiecte) A face să iasă; a elimina; a evacua /<fr. éjecter
EJECTARE metodă de părăsire rapidă în caz de pericol a unei aeronave de către echipaj. Ejectarea se se efectuează pirotehnic prin catapultarea pilotului sau a cabinei întregului echipaj, lansarea făcându-se vertical sau spre înainte la o altitudine suficientă funcționării parașutei de salvare (chiar de la nivelul solului sau de sub nivelul mării).

ejectare dex

Intrare: ejecta
ejecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ejectare
ejectare