einsteiniu definitie

9 definiții pentru einsteiniu

einsteiniu sn [At: LTR2 / P: ainștainiu / Pl: nct / E: fr einsteinum, ger Einsteinium) Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială.
EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: aĭnștáinĭu] – Din fr. einsteinium.
EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: ainștáiniu] – Din fr. einsteinium.
einsteiniu [pron. aĭnștáinĭu] (ein-stei-niu) s. n., art. einsteiniul; simb. Es
einsteiniu s. n. [pron. ain-ștái-niu], art. einsteiniul; simb. Es
EINSTEINIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. ain-ștái-niu. / < germ. Einsteinium, cf. Einstein – fizician german].
EINSTÉINIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. einsteinium)
EINSTÉINIU (< fr.; {s} Einstein) [áinștainiu] s. n. Metal din grupa actinoidelor (Es; nr. at. 99). A fost descoperit (1952) de A. Ghiorso și colaboratorii săi în probele colectate în urma primei explozii nucleare efectuată de S.U.A. în Oc. Pacific. În cantități submicro a fost obținut de colectivul condus de B.B. Cunningham.
Es, simbol chimic pentru einsteiniu.

einsteiniu dex

Intrare: einsteiniu
einsteiniu substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: ein-stei-niu
  • pronunție: aĭnștáinĭu
Es simbol