eidetic definitie

8 definiții pentru eidetic

eidétic, ~ă a [At: REV. FIL. 1971, 1417 / P: e-i~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr eidétique] 1 (Flz) Referitor la esența lucrurilor. 2 Referitor la eidetism. 3 Specific eidetismului. 4 Care provine din eidetism. 5 Care aparține eidetismului. 6 (Psh) Care provine din imaginație.
EIDÉTIC, -Ă, eidetici, -ce, adj. 1. Care ține de eidetism. 2. (Psih.) Care provine din imaginație. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétique.
EIDÉTIC, -Ă, eidetici, -ce, adj. 1. Care ține de eidetism. 2. (Psih.) Care provine din imaginație. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétique.
eidétic (e-i-) adj. m., pl. eidétici; f. eidétică, pl. eidétice
eidétic adj.m. (sil. e-i-), pl. eidétici; f. sg. eidétică, pl. eidétice
EIDÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la eidetism; care provine din imaginație. 2. Referitor la esența lucrurilor, la semnificația lor. [< fr. eidétique].
EIDÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la eidetism; care provine din imaginație. 2. referitor la esența, la semnificația lucrurilor. (< fr. eidétique)
EIDÉTIC, -Ă (< fr.; {s} gr. eidos „imagine”) adj. 1. (FILOZ.) Care ține de esența lucrurilor, care posedă trăsăturile esenței. ◊ Reducție e. = (la Husserl) Suspendarea sau punerea în paranteză, succesiv, a judecăților relative la existența lumii spațio-temporale, în scopul de a accede la esență, la conștiința pură, proprie fenomenologiei. 2. (PSIH.) Care se referă la capacitatea, îndeosebi a copiilor, de a avea reprezentări foarte vii, de a conferi imaginilor o deosebită pregnanță. 3. (ESTETICĂ) Ceea ce definește dispoziția artistului de a-și reprezenta idei, produse ale imaginației, cu o accentuată plasticitate, după voință.

eidetic dex

Intrare: eidetic
eidetic adjectiv
  • silabisire: e-i-