egumenie definitie

11 definiții pentru egumenie

egumeníe2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: ngr ἡγουμένη] (Îvr) Stăreție.[1] modificată
egumeníe1 sf [At: DOSOFTEI, P. S. / V: (înv) ig- / Pl: ~ii / E: ngr ἡγουμενεία] 1 Funcție de egumen Si: (rar) egumenat (1), stăreție. 2 Perioadă de timp în care cineva exercită funcția de egumen Si: (rar) egumenat (2), stăreție. 3 Mănăstire condusă de către un egumen Si: egumenat (3), stăreție.
EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.
EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei
EGUMENÍE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)
EGUMENÍE f. 1) Funcție de egumen. 2) Perioadă de timp în care un egumen își deține funcția; stărețenie. 3) Sediu al egumenului; stărețenie. /egumen + suf. ~ie
egumenie f. 1. mânăstire; 2. demnitate de egumen si durata ei.
egumeníe f. (ngr. igumenía). Funcțiunea de egumen.
EGUMENIE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)

egumenie dex

Intrare: egumenie
egumenie substantiv feminin