Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru egumeni

eg├║m─ân, ~─â smf vz egumen
eg├║men, ~─â smf [At: CORESI, EV. 180 / V: (├«rg) ~m─ân, ig├ím─ân, ig├│m─ân, ig├║m─ân, (├«nv) ig~ / A ╚Öi: (reg) ~m├ęn / Pl: ~i, ~e / E: ngr ß╝í╬│¤Ź╬╝╬Á╬Ż╬┐¤é vsl Đąđ│đżĐâđ╝đÁđŻĐŐ] Persoan─â care conduce o m─ân─âstire (1) (ortodox─â) Si: stare╚Ť, (├«rg) igomet Cf n─âstavnic.
egumen├ş [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: (├«nv) ig- / Pzi: ~n├ęsc / E: egumen] 1-2 vti (Rar) A executa func╚Ťia de egumen.
EG├ÜMEN, -─é, egumeni, -e, s. m. ╚Öi f. Stare╚Ť. ÔÇô Din ngr. ig├║menos.
EGUMEN├Ź, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o m─ân─âstire; a st─âre╚Ťi. ÔÇô Din egumen.
EG├ÜMEN, -─é, egumeni, -e, s. m. ╚Öi f. Stare╚Ť(─â). ÔÇô Din ngr. ig├║menos.
EGUMEN├Ź, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o m─ân─âstire; a st─âre╚Ťi. ÔÇô Din egumen.
EG├ÜMEN, egumeni, s. m. Conduc─âtor al unei m─ân─âstiri de c─âlug─âri; stare╚Ť, superior. Bine-credincio╚Öii egumeni gra╚Öi ├«╚Öi r├«nduiau gospod─âriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80. O leg─âtur─â cu felii de pere ╚Öi de mere zv├«ntate la soare, mai p├«ntecoas─â dec├«t un egumen, ╚Ťinea cump─ân─â ├«n celalalt desag. HOGA╚ś, M. N. 154. Spun c─â bietul Pip─âru╚Ö A fost egumen pe la schituri. CO╚śBUC, P. II 251.
EG├ÜMEN─é, egumene, s. f. Conduc─âtoare a unei m─ân─âstiri de c─âlug─âri╚Ťe; stare╚Ť─â. Egumena schitului Ro╚Öioara era maica Evlampia. GALACTION, O. I 315.
EGUMEN├Ź, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A ├«ndeplini func╚Ťia de egumen, a conduce o m─ân─âstire. La Snagov... el egumenise ani ├«ndelungi. ODOBESCU, S. A. 300.
eg├║men s. m., pl. eg├║meni
eg├║men─â s. f., g.-d. art. eg├║menei; pl. eg├║mene
egumen├ş (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. egumen├ęsc, imperf. 3 sg. egumene├í; conj. prez. 3 s─â egumene├ísc─â
eg├║men s. m., pl. eg├║meni
eg├║men─â s. f., g.-d. art. eg├║menei; pl. eg├║mene
egumen├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. egumen├ęsc, imperf. 3 sg. egumene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. egumene├ísc─â
EG├ÜMEN s. v. stare╚Ť.
EGUMEN├Ź vb. (BIS.) a st─âre╚Ťi.
eg├║men (eg├║meni), s. m. ÔÇô Superior al unei m─ân─âstiri de c─âlug─âri ortodoc╚Öi. Erau numi╚Ťi de episcopi (├«ncep├«nd cu Miron Barnovski, 1627, de c─âlug─ârii ├«n╚Öi╚Öi) ╚Öi prezenta╚Ťi Domnului de Marele Sfetnic sau Logof─ât. De la constitu╚Ťia lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemna╚Ťi de mitropolit ╚Öi confirma╚Ťi de Domnitor. ÔÇô Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ß╝á╬│╬┐߯╗╬╝╬Á╬Ż╬┐¤é, cf. bg. igumen (Conev 108). ÔÇô Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ß╝á╬│╬┐¤ů╬╝╬Á╬Ż╬»╬▒; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).
EG├ÜMEN ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i s-a ├«ncredin╚Ťat conducerea unei m─ân─âstiri. /<ngr. eg├║menos
egumen m. superiorul unei m├ón─âstiri de c─âlug─âri. [╚śi igumen: gr. mod. IG┼ČMENOS].
egumen├Č v. a se face egumen.
eg├║men m. (ngr. ig├║menos, [d. vgr. ß┐ż├ęg├║menos = ß┐żegem├│n, ╚Öef], de unde ╚Öi vsl. igumen┼ş. V. egemonie). Stari╚Ť, superior de m├«n─âstire.
EGUMEN s. (BIS.) stare╚Ť, (ast─âzi rar) superior, (├«nv. ╚Öi reg.) staroste, (├«nv.) prot. (~ al m─ân─âstirii Putna.)
EGUMENI vb. (BIS.) a st─âre╚Ťi.
egumen ├Än limba mai veche se spunea igumen, ├«n acord cu originalul neogrec ß╝á╬│╬┐¤Ź╬╝╬Á╬Ż╬┐¤é. Mai t├«rziu nu mai apare dec├«t egumen. TDRG noteaz─â: ÔÇ×cu un e~ surprinz─âtorÔÇŁ. Scriban se mul╚Ťume╚Öte s─â noteze c─â forma neogreac─â o continu─â pe cea din greaca veche, iar DLRM spune: ÔÇ×din ngr. egumenosÔÇŁ (acesta ├«ns─â, bine├«n╚Ťeles, nu exist─â). De o influen╚Ť─â a pronun╚Ť─ârii erasmice nu poate fi vorba, c─âci e- apare din secolul al XVII-lea, ├«ntr-o vreme c├«nd nimeni nu pronun╚Ťa erasmic la noi. Solu╚Ťia mi se pare c─â este s─â vedem ├«n egumen un caz de hipemrbanism. ├Än Tend. act, p. 38, n. 23, am citat cazul lui egrasie pentru igrasie (├«n mod curios, DA vede aici o ÔÇ×hiperlatinizareÔÇŁ); acesta ar putea fi eventual pus ├«n paralel─â cu econom/iconom, unde forma cu i reprezint─â pronun╚Ťarea neogreac─â, iar cea cu e pronun╚Ťarea erasmic─â. Dar am citat ├«n pasajul pomenit mai sus exemplul lui ilev pentru elev, care nu este grecesc, ╚Öi se pot g─âsi chiar cuvinte de origine greac─â undei ├«n neogreac─â se pronun╚Ť─â cu e: ipistat ├«n loc de epistat. De aceea cred c─â ├«nchiderea lui c neaccentuat se datoreaz─â, cel pu╚Ťin ├«n unele exemple, unei tendin╚Ťe rom├óne╚Öti, prezente mai de mult, ╚Öi ca o reac╚Ťie la aceast─â tendin╚Ť─â au putut ap─ârea pronun╚Ť─âri ca egumen ├«n loc de igumen.

Egumeni dex online | sinonim

Egumeni definitie

Intrare: egumeni
egumeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: egumen
egumen substantiv masculin
egum─ân