Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru egrenat

egrena vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~n├ęz / E: fr ├ęgrener] (Tex; c.i. fibre de bumbac) A separa de semin╚Ťe (cu ajutorul unor ma╚Öini speciale) pentru ob╚Ťinerea pufului de bumbac.
egrenát sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: egrena] (Tex) Egrenare.
EGREN├ü, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor ma╚Öini speciale semin╚Ťele de fibrele de bumbac pentru a ob╚Ťine puful de bumbac. ÔÇô Din fr. ├ęgrener.
EGREN├üT s. n. Faptul de a egrena. ÔÇô V. egrena.
EGREN├ü, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor ma╚Öini speciale semin╚Ťele de fibrele de bumbac pentru a ob╚Ťine puful de bumbac. ÔÇô Din fr. ├ęgrener.
EGREN├üT s. n. Faptul de a egrena. ÔÇô V. egrena.
EGREN├ü, egrenez, vb. I. Tranz. A separa fibrele lungi de bumbac de semin╚Ťele pe care ele s├«nt crescute, cu ajutorul unor unelte sau ma╚Öini speciale. ├Än R. P. Albania au intrat ├«n func╚Ťiune o fabric─â nou─â pentru ╚Ťes─âturi de l├«n─â ╚Öi o fabric─â de egrenat bumbac. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2798.
EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena; egrenare.
egrená (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egreneáză
egrenát (e-gre-) s. n.
egren├í vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. egren├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. egrene├íz─â
egrenát s. n. (sil. -gre-)
EGREN├ü vb. I. tr. A separa (cu ma╚Öina) semin╚Ťele de fibrele de bumbac. [< fr. ├ęgrener].
EGREN├ü vb. tr. a desprinde cu o ma╚Öin─â special─â fibrele de bumbac de pe semin╚Ťe. (< fr. egrener)
A EGREN├ü ~├ęz tranz. (semin╚Ťe) A separa (cu ajutorul unei ma╚Öini speciale) din fibrele de bumbac pentru a ob╚Ťine puful curat. [Sil. e-gre-] /<fr. ├ęgrener

Egrenat dex online | sinonim

Egrenat definitie

Intrare: egrena
egrena verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gre-
Intrare: egrenat
egrenat substantiv neutru
  • silabisire: -gre-