egotist definitie

12 definiții pentru egotist

egotíst, ~ă [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr égotiste] 1-4 smf, a (Om) stăpânit de egotism (1-2) Si: egocentric (1-2), narcisist. 5-6 a (D. atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează egotism (1-2). 7-8 a (D. atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care este determinat de egotism (1-2). 9 sm Scriitor care dă dovadă de egotism (3).
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste.
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de egotism; determinat de egotism. – Din fr. égotiste.
EGOTÍST, -Ă, egotiști, -ste, adj. Care acordă propriei persoane o importanță exagerată. Atitudine egotistă.
egotíst (caracterizat prin egotism) adj. m., s. m., pl. egotíști; adj. f., s. f. egotístă, pl. egotíste
egotíst adj. m., pl. egotíști; f. sg. egotístă, pl. egotíste
EGOTÍST adj., s. egolatru. (Persoană ~.)
EGOTÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) dominat de egotism; determinat de egotism. [< fr. egotiste].
EGOTÍST, -Ă adj., s. m. f. (om) dominat de egotism; egotic. (< fr. égotiste)
EGOTÍST ~stă (~ști, ~ste) Care este pătruns de egotism; plin de egotism. /<fr. égotiste
*egotíst, -ă s. și adj. (d. lat. égo, eŭ). Care vorbește mult de sine întrebuințînd pronumele eŭ și persoana întîĭa a verbuluĭ: Englezu e foarte egotist.
EGOTIST adj., s. egolatru. (Persoană ~.)

egotist dex

Intrare: egotist
egotist adjectiv